Terminus City

the vast vacuous beauty of this crap culture we're fryin' in

Category: music that was live

Layne Staley a murit, dar Alice In Chains trăiește (Alice In Chains, Mother’s Cake @ Budapest Park, 01.07.2018)

6083N-am văzut niciodată Alice In Chains cu Layne Staley – ceea ce nu e neapărat de mirare, considerând că ultimele concerte europene cu Staley au avut loc cândva în prima jumătate a anilor nouăzeci – și mă bucur că doar acum am reușit să văd formația, la vreo zece ani după cooptarea lui William DuVall. Am avut timp să mă obișnuiesc cu ideea, cum ar veni. Și cu toate astea, când am auzit acel Aaah! Aaah! (I believe them bones are me) – atunci și nu la Bleed The Freak, care a deschis concertul – tot am simțit o ușoară strângere de inimă. E o chestie generațională, cred. Read the rest of this entry »

Advertisements

Stone Sour infiltrează Europa (Stone Sour, Nothing More @ Barba Negra Track, Budapesta, 25.06.2018)

6082Stone Sour a ajuns o formație de succes. S-a văzut asta clar la concertul de la Budapesta. (Aș fi, de altfel, curios cum a fost la București. O cronică, anybody?) E destul de greu de evaluat impactul real al unei trupe în ziua de azi – când vânzările de CD-uri au devenit irelevante și mass media mainstream a abandonat muzica hard rock/ heavy metal aproape complet – dar umblând pe la concerte poți să tragi anumite concluzii. Și nu doar cantitatea contează. Da, a venit multă lume la Stone Sour la Budapesta. Foarte multă. Multă la nivelul la care Dumnezeu să te ferească să vrei să mergi la veceu sau să îți dorești să cumperi o bere. Dar nu asta a fost interesant, ci eterogenitatea publicului. Punkiști, metaliști old school (zic asta pe baza tricourilor), death metaliști, black metaliști, corporatiști (zic asta pe baza fututei ținute business casual), elevi de liceu, femei singure trecute de prima tinerețe, cupluri de îndrăgostiți, indieni (din India, nu native americans), europeni, unguri, români, bucureșteni, arădeni etc. Plus mulți copii mici – foarte mulți pentru un concert metal – cu părinții, evident, care nu aveau probabil săracii cu cine să-i lase. Cum spuneam, Stone Sour a devenit o formație catch-all. Adică o formație de succes. Read the rest of this entry »

După douăzeci și cinci de ani (Mă rog, douăzeci și șase) (Ugly Kid Joe, Yellowcake @ Barba Negra Track, Budapesta, 30.04.2018)

6077Whitfield Crane a apărut pe scenă exact la ora anunțată, cu o cutie de bere în mână și îmbrăcat într-un tricou cu trimitere spre Motörhead, Părea puțin somnoros, puțin dezorientat sub soarele puternic de primăvară, dar se vedea pe el că e bine dispus. Era clar că va fi o seară faină. A fost oricum primul concert în aer liber pe 2018 în Budapesta. Despre cutia de bere a reieșit însă ulterior că era una de Red Bull. Read the rest of this entry »

Despre cum am devenit fan Orphaned Land la un concert Dirty Shirt (Orphaned Land, Lunarsea, Subterranian Masquerade, Dirty Shirt @ Dürer Kert, Budapesta, 11.03.2018)

22859810_10154742099900448_6722485626276529808_oN-am reușit să înțeleg niciodată ce nu îmi place la Orphaned Land, mai ales că motive de plăcere ar fi existat destule. Cam prea multe de fapt. Am avut cu toate astea întotdeauna impresia că în spatele orientalismelor se ascunde o trupă power-prog destul de mediocră, că angajamentele politice ale formației o transformă în kitsch, că prea miroase toată treaba a new age, că creditul de care se bucură Orphaned Land printre monștrii sacrii ai rockului progresiv (Steven Wilson, Steve Hackett) ține de „mesajul” trupei și nu de valoarea ei muzicală etc. Vreau să spun că nu m-aș fi dus la concertul Orphaned Land de la Budapesta dacă n-ar fi cântat Dirty Shirt în deschidere. (Și asta în pofida faptului că biletul a fost irațional de ieftin.) Read the rest of this entry »

InSammer şi Grimegod live la Arad şi Budapesta, plus ceva metal maghiar şi aztec, toate la grămadă (Krepuskul, Grimegod, InSammer @ Club Flex Arad, 8.12.2017)

6072Concertul InSammer / Grimegod de la Budapesta a avut loc la aşa-numitul S8 Underground Club, locaţie ce are marele merit de a te face să apreciezi Flexul din Arad. (Nu că nu l-am aprecia oricum.) Ca să mă exprim politicos, acest S8 e un club foarte, foarte underground. Mă rog, nu prea are importanţă. A fost însă o experientă interesantă să văd InSammer şi Grimegod de două ori la aproximativ o lună distanţă. Mai ales InSammer, căci Grimegod e o trupă cu (multă) experienţa, aşa că era de aşteptat ca cele două showuri să fie la fel de profi. Au şi fost. La Arad surpriza a constat în faptul că formaţia s-a concentrat pe albumul Dreamside of Me, iar la Budapesta în aceea că o parte a publicului chiar părea să aibă habar de activitatea Grimegod. Nu ştiu câtă lume de pe aici în temă cu Grimegod, dar mă tem că mai puţină decât s-ar cuveni. La concerte oamenii se miră în orice caz la modul serios când Tibor începe să vorbească în maghiară. Read the rest of this entry »

Pe cine mai interesează nu metalul? (Aerodrome Festival Hungary: Limp Bizkit, Rob Zombie, Battlecross, Powerman 5000, Budapest Park, 16.06.2014)

Aerodrome-ul din Ungaria a fost un mini-Aerodrome – pe măsura ţării probabil – şi a mai şi fost unul cu ghinion. Vreau să spun că, în timp ce ediţia cehă a festivalului a avut două zile şi un Avenged Sevenfold, cea de la Budapesta a avut o singură zi şi un Battlecross. Mă rog, situaţia e puţin mai complicată, deoarece în Praga există un „Aerodrome June” şi un „Aerodrome July”, iar la varianta din iulie va cânta Metallica. Nu că aş fi un susţinător al ideii după care Metallica trebuie să apară neapărat la fiecare festival. Din contră. Totuşi, aşa prin comparaţie puteai să ai impresia că ăsta din Budapesta e Aerodrome-ul pentru sărăntoci. Read the rest of this entry »

Rock n’ rollul nu a murit. Încă (Aerosmith / Rival Sons, Let Rock Rule Tour, Tele 2 Arena Stockholm, 01.06.2014)

În ultima vreme, de câte ori apare posibilitatea de a vedea o legendă rock în concert, mă pun să socotesc. Nu banii, ci anii. De exemplu aşa: Steven Tyler are acum 66 de ani. Turneul Let Rock Rule va ţine cam până la sfârşitul anului. (Asta dacă nu se prelungeşte desigur, ceea ce n-ar fi neapărat un lucru nemaivăzut.) Aerosmith se vor întoarce apoi în America, vor freca o vreme menta în post-turneu, vor înregistra poate un nou album, astfel că, pe când ar fi să revină în Europa, Steven va avea în jur de 70 de ani. Concluzia: se prea poate ca acesta să fi fost ultimul turneu european Aerosmith. Read the rest of this entry »

Estetica mobilizării. Note pe marginea unui concert Laibach

Europa se destramă. Europa se destramă. EUROPA SE DESTRAMĂ. Europe is falling apart. Read the rest of this entry »

Gaura din zidul lui Roger Waters. Portretul artistului la bătrâneţe (2)

Faţă de semnificaţia destul de banală a dărâmării zidului construit pe scena de la Berlin, în 2010 metafora zidului a fost reinterpretată într-un mod mult mai complex. Read the rest of this entry »

Gaura din zidul lui Roger Waters. Portretul artistului la bătrâneţe (1)

Ediţia 2010-2013 a showului The Wall Live este fără îndoială unul dintre cele mai impresionante spectacole rock puse vreodată pe scenă. Poate cel mai impresionant. Poate nu. Dar este mare. Read the rest of this entry »