Terminus City

the vast vacuous beauty of this crap culture we're fryin' in

Category: music that was live

Pe cine mai interesează nu metalul? (Aerodrome Festival Hungary: Limp Bizkit, Rob Zombie, Battlecross, Powerman 5000, Budapest Park, 16.06.2014)

Aerodrome-ul din Ungaria a fost un mini-Aerodrome – pe măsura ţării probabil – şi a mai şi fost unul cu ghinion. Vreau să spun că, în timp ce ediţia cehă a festivalului a avut două zile şi un Avenged Sevenfold, cea de la Budapesta a avut o singură zi şi un Battlecross. Mă rog, situaţia e puţin mai complicată, deoarece în Praga există un „Aerodrome June” şi un „Aerodrome July”, iar la varianta din iulie va cânta Metallica. Nu că aş fi un susţinător al ideii după care Metallica trebuie să apară neapărat la fiecare festival. Din contră. Totuşi, aşa prin comparaţie puteai să ai impresia că ăsta din Budapesta e Aerodrome-ul pentru sărăntoci. Read the rest of this entry »

Rock n’ rollul nu a murit. Încă (Aerosmith / Rival Sons, Let Rock Rule Tour, Tele 2 Arena Stockholm, 01.06.2014)

În ultima vreme, de câte ori apare posibilitatea de a vedea o legendă rock în concert, mă pun să socotesc. Nu banii, ci anii. De exemplu aşa: Steven Tyler are acum 66 de ani. Turneul Let Rock Rule va ţine cam până la sfârşitul anului. (Asta dacă nu se prelungeşte desigur, ceea ce n-ar fi neapărat un lucru nemaivăzut.) Aerosmith se vor întoarce apoi în America, vor freca o vreme menta în post-turneu, vor înregistra poate un nou album, astfel că, pe când ar fi să revină în Europa, Steven va avea în jur de 70 de ani. Concluzia: se prea poate ca acesta să fi fost ultimul turneu european Aerosmith. Read the rest of this entry »

Estetica mobilizării. Note pe marginea unui concert Laibach

Europa se destramă. Europa se destramă. EUROPA SE DESTRAMĂ. Europe is falling apart. Read the rest of this entry »

Gaura din zidul lui Roger Waters. Portretul artistului la bătrâneţe (2)

Faţă de semnificaţia destul de banală a dărâmării zidului construit pe scena de la Berlin, în 2010 metafora zidului a fost reinterpretată într-un mod mult mai complex. Read the rest of this entry »

Gaura din zidul lui Roger Waters. Portretul artistului la bătrâneţe (1)

Ediţia 2010-2013 a showului The Wall Live este fără îndoială unul dintre cele mai impresionante spectacole rock puse vreodată pe scenă. Poate cel mai impresionant. Poate nu. Dar este mare. Read the rest of this entry »

Mit is ünnepeltünk pontosan? (Gogol Bordello @ Gasometer, Wien, 2013.11.23)

Annyi jóakarómtól hallottam már, hogy a Bordellot abszolút feltétlenül muszáj élőben látni (páratlan, kihagyhatatlan élmény!), hogy a peer pressure-nek engedve elmentem az együttes bécsi koncertjére.

Read the rest of this entry »

The Boat Killed Amanda Palmer! (Amanda Palmer @ A 38 Hajó, 2013. 11. 10)

Amanda Palmer az idén nem csak a második szólólemezével hívta fel magára a figyelmet, hanem a Miley Cyrus afférral kapcsolatos állásfoglalásával is.

Read the rest of this entry »

Jéghideg a város szíve. Ane Brun Budapesten (A 38 Hajó, 2013.10.24)

A folk zene messziről érkezett a hatvanas évek Amerikájába.

Read the rest of this entry »

Billy Talent, Show Your Otherside (A38, 01.07.2013)

Van valami a Billy Talentben, ami csak a legnagyobb rock zenekarokban található meg. Ez nem más – tautologikusan szólva – mint a nagyság potenciálja. Első ránézésre mindent úgy csinálnak mint mindenki más – csak egy picit elkötelezettebben, egy picit intenzívebben, egy picit precízebben. A végén ez a sok kis árnyalatnyi eltérés egy óriási különbséget eredményez. Többről van tehát szó, mint hogy jó dalokat írnak. Bár azok sem egyszerűen jó dalok. Egy sor Billy Talent szerzeménynek van egyfajta definitív jellege. Olyanok ezek a számok, mintha az ember mindig is ismerte volna őket, mégis van bennük valami idegenség. A tökéletesség idegensége. Persze nem mindegyik ilyen. Csak a legtöbb. Például a Rusted From The Rain, a St. Veronika, a Surrender és a Runnin’ Across The Tracks. Ezek így ebben a sorrendben hangzottak el a hajón, a koncert közepe táján,  és az a negyed óra számomra kimerítette az abszolút zenei élvezet fogalmát.

Read the rest of this entry »

Barb Wire Dolls, Kevlar Bikini, The Doherties (R33, 30.05.2013)

Biztos voltam benne, hogy lekésem a Doherties showt, mert hétre volt meghirdetve, és magamfajta munkásember nemigen jár nyolc előtt koncertre. Pláne munkanapon nem. Aztán persze csúszott a kezdési időpont. Végül kb. fél órán keresztül nézegettem Pynt, a Barb Wire Dolls gitárosát, ahogy egy fotelben elterülve szundikál. Cappuccinoval a  kezében. Mit mondjak, mítoszromboló élmény volt.

Read the rest of this entry »