Terminus City

the vast vacuous beauty of this crap culture we're fryin' in

Category: bookings

Ce mai fute Bilă? Câteva cuvinte despre „Soldații” care, contrar unor opinii destul de răspândite, este un roman ieșit din comun de prost

Când s-a terminat The Wire, țin minte, eram trist. Da, The Wire a fost un serial bun, așa la modul general, dar a realizat în particular ceva ce puține produse artistice (mai) sunt capabile să facă: un efect de investire subiectivă. Te scotea adică din poziția de pasivitate, care în ultima vreme trebuie asociată cu cea de consumator și te punea în cea a privirii care conferă sens (prin simpla ei existență.) Astfel, în momentul în care serialul s-a terminat puteai să ai impresia că deși viețile acelor personaje vor continua, ele o vor face fără nici un sens, urmând ca în final să dispară fără să lăse vreo urmă. Ca cine știe ce trib nenorocit de pigmei care și-au vânat animalele și și-au venerat zeii timp de secole și au dispărut pe apoi fără să lase în urma lor mai mult decât niște vârfuri ciobite de săgeată. Trucul filosofic ce stă în spatele unui astfel de efect este întotdeauna posibilitatea sensului ca atare, adică, mai precis, modelarea sensului. Și asta n-are legătură cu cât de sordidă sau rafinată sau violentă sau homosexuală sau heterosexuală e lumea prezentată. Plus că The Wire mai are și niște implicații politice neobișnuit de complexe. Read the rest of this entry »

Advertisements

Josefine, o Beyoncé printre șoareci

„A sparge nuci nu este, de bună seamă, o artă şi nici nu ar fi nimeni atât de nesăbuit încât să se prezinte în faţa unui public încercând să-l distreze spărgând nuci. Dacă ar face-o totuşi – şi ar avea succes – s-ar dovedi că a fost vorba până la urmă de mai mult decât de simplul act al spartului nucilor. Sau dimpotrivă, că spartul nucilor este totuşi o artă, dar una pe care noi am ignorat-o până acum, deoarece ne este atât de familiară.[1]” Read the rest of this entry »