Earth Electric, Vol I: Solar (Season of Mist, 2017)

by Gabriel Szünder

4723Sincer să fiu, am uitat deja din ce motiv s-a desfiinţat pe vremuri Ava Inferi aşa că m-am documentat puţin, ocazie cu care a reieşit că „pe vremuri” înseamnă în acest caz în urmă cu patru ani. Ciudat, am avut cumva impresia că a trecut cel puţin un deceniu de când Ava Inferi nu mai există. Mă rog, la cât de repede uită lumea în ziua de azi, patru ani chiar înseamnă un deceniu. Revenind însă la problema iniţială, motivele pentru care Rune „Blasphemer” Eriksen a hotărât – după patru albume excelente – să abandoneze Ava Inferi sunt dezamăgitor de stupide. Motivele oficiale, cel puţin. Poate au existat şi altele, nu ştiu, nu mă interesează. Oricum, ideea era că Rune s-a săturat de AI, cam asta spunea comunicatul oficial, într-un limbaj inutil de pompos şi sentimental. Trupa lui, dreptul lui, treaba lui.

Pot să-mi închipui că nu toţi fanii Ava Inferi vor fi încântaţi de Earth Electric, noul proiect al lui Rune Eriksen. Nici eu n-am fost la început. Solar e un LP care ar fi trebuit să apară cândva pe la mijlocul deceniului trecut. Aia a fost perioada în care o serie de muzicieni black şi death metal şi-au descoperit atracţia faţă de formele mai tradiţionale ale rockului. (Cam la zece ani după Michael Amott.) Albumele de debut King Hobo, Ava Inferi, Sahg, Audrey Horne au apărut la câteva luni distanţă. Sigur, AI făceau altceva decât Sahg sau King Hobo, dar tocmai asta-i chestia, că Earth Electric face acelaşi lucru. În 2006 Solar ar fi părut colosal. Acum pare întârziat. Apoi, dacă tot i-a trebuit lui Blasphemer o formaţie de retro-rock, putea măcar să-şi asambleze una care să nu fie female-fronted, că din astea avem destule, deşi nimeni nu ştie exact de ce.

Rune ia însă tradiţia în serios. Şi aici asta contează, nu „originalitatea”. La fel ca în blues. Noroc apoi cu Carmen Simões. Noroc că e căsătorită cu Eriksen. Altfel nu cred că ar fi ajuns să cânte în Earth Electric. Căci vocea ei e absolut nepotrivită pentru genul acesta de muzică. De aceea sunt piesele de pe Solar atât de fascinante. LP-ul ar suna mai natural cu Elin Larsson (v. Blues Pills) sau Jennie-Ann Smith (v. Avatarium) la microfon, dar şi-ar pierde mult din specificitate, din individualitate. Există ceva ominos în maniera în care vocea diafană a lui Carmen pluteşte peste riffurile lui Eriksen. Chiar dacă elementele stilistice au fost împrumutate de la Deep Purple, Uriah Heep, Black Sabbath şi o mie de alte trupe ale anilor şaptezeci, spiritul muzicii este altul. Space rock, da, dar nu la modul SF. Cosmic rock la modul păgân.

Singura piesă de pe Solar ce nu se încadrează în categoriile de mai sus e ultima, Sweet Soul Gathering. Rădăcinile acesteia se află foarte adânc în solul muzicii negre din America. Şi nu mă refer la black metal, deşi Sweet Soul Gathering ar putea figura şi pe un album Zeal and Ardor. Ar fi fain ca pe viitor Earth Electric să exploreze linia aceasta ceva mai sistematic.

(metalfan.ro)

Advertisements