Roger Waters, Is This the Life We Really Want? (Columbia, 2017)

by Gabriel Szünder

4716If I had been God. Acestea sunt cuvintele cu care începe Deja Vu, prima piesă (după intro-ul obligatoriu) de pe Is This the Life We Really Want?, noul album de studio al lui d-lui Waters, primul după 25 ani. Roger – dacă îmi este permis – nu e un tip modest, Roger îşi cunoaşte propria valoare. El şi cu Dumnezeu, cum să spun, se învârt în aceleaşi cercuri. Discută de la egal la egal. Roger e la pertú cu Cel Preaînalt. Nici măcar nu cred că e ceva ce Roger şi-a dorit – poate că se simte singur aşa, cu un singur partener de dialog – e doar o situaţie pe care a acceptat-o, că de schimbat tot nu putea s-o schimbe. La fel ca unul dintre personajele lui Eliade, Roger a început la un moment dat (pe la mijlocul anilor şaptezeci, se pare) să crească. În spirit, desigur, nu în trup, dar într-un mod cu atât mai impresionant. Şi de atunci tot creşte.

Cu o atare statură vine şi o mare responsabilitate. Şi niciodată n-a fost mai mare nevoie de Roger ca acuma. Căci situaţia e gravă. Războaie, foamete şi sărăcie peste tot. Apoi mai e şi problema palestiniană. Şi Trump. Mai ales Trump. Michael Moore, intelect luminos şi el, a ajuns nu demult la concluzia că acţiunile Donaldului vor duce la extincţia rasei umane. Ceva asemănător trebuie să fi fost şi în capul lui Waters când s-a hotărât să înregistreze acest The Final Cut 2. S-a tot auzit în ultimii ani că Waters s-ar putea să intre din nou în studio, dar nu părea foarte grăbit s-o facă. Mai importantă părea să fie pentru el moştenirea formaţiei pe care a părăsit-o în anii optzeci din scârbă faţă de starea deplorabilă în care ajunsese rockul. Spectacolul înghiţise arta. Aşa credea Roger pe vremea aia. De atunci s-a răzgândit. Deci dacă nu era Trump, poate că Waters nu s-ar fi ocupat anul acesta cu finalizarea unui nou LP, ci ar fi continuat să lucreze la elaborarea unei variante satisfăcător de spectaculoase a showului The Wall.

Nu ar fi fost o tragedie. ITtLWRW dovedeşte în primul rând că din punct de vedere muzical Roger Waters nu mai are nimic (nou) de comunicat lumii. ITtLWRW e, cum ziceam, The Final Cut 2. Aceleaşi cântece simpluţe şi hipnotice prezentate în aceeaşi manieră greoaie şi bombastică. Waters a lucrat de data aceasta cu Nigel Godrich („al şaselea membru” Radiohead) pe post de producător, dar natura contribuţiei acestuia din urmă ţine de domeniul misterului. Albumul ar fi putut să apară, exact aşa cum e, şi în 1987, când Godrich avea 16 ani.

ITtLWRW dovedeşte în al doilea rând că Roger Waters e în continuare obsedat de ideea de operă de artă totală. Are tot dreptul să fie. Nimeni nu a creat opere de artă totale mai drăguţe ca el. Şi sigur că-mi place Is This the Life We Really Want. L-am ascultat cu lacrimi în ochi. La fel ca toată lumea care a crescut cu The Wall.

(metalfan.ro)

Advertisements