Dirty Shirt, Dirtylicious (2015)

by Gabriel Szünder

Hai să fim serioși, era de așteptat ca noul album Dirty Shirt să fie bun. Foarte bun chiar. De ce? Păi, pentru că acum era momentul ca trupa să rupă gura târgului și momentul nu trebuia lăsat să treacă. La cât de consecvent și-au construit băieții cariera în ultimii câțiva ani, era puțin probabil ca atenția de care a beneficiat LP-ul Freak Show să rămână necapitalizată. Despre FS s-a scris într-adevăr mult în presa internațională de specialitate, probabil mai mult decât despre orice alt disc metal românesc ever (excluzând evident întreaga discografie Negură Bunget). A mai fost apoi și chestia cu locul doi la Wacken Metal Battle, plus încă câteva mici / mari succese. Deci, da, așteptare a existat.

dsDirtylicious este ceea ce se numește îndeobște „continuarea logică a precedentului album”. În cazul acesta particular însă logica în cauză pare a fi fost una comercială. Nu vreau să spun că Dirty Shirt „s-a vândut” (mi se pare oricum că e tot mai greu să te vinzi în ziua de azi), dar adevărul e că așteptările de care aminteam arătau exact în direcția în care s-a mișcat și formația. Cam toate criticile ce le-am citit despre Freak Show scoteau în evidență „balcanismul” metalului produs de DS, puneau adică accent pe elementele folk. Îmi amintesc de o singură recenzie care avertiza că povestea asta cu „hardcore-metalul industrial balcanic” poate fi derutantă și a fost scrisă și aia de mine. Freak Show e, continui să cred, un LP mult prea bogat pentru a putea fi redus la ornamentele lui folclorice. Dar iată că acum, pe Dirtylicious, efectele electro-industriale au dispărut aproape de tot și latura folk a stilului DS a devenit atotdominatoare. Și asta în condițiile în care, ca să mă exprim politicos, nu e sigur că lumea are neapărat nevoie de încă un album folk-rock / metal / punk.

Tocmai în acest context devine evidentă valoarea noului LP Dirty Shirt. Dirtylicious este – în primul și în cel mai important rând – un album entuziast și entuziasmul acesta trimite problema influențelor și asemănărilor la secțiunea notelor de subsol. Care de data aceasta vor lipsi. Sigur că Dirtylicious amintește de o serie de trupe balcanizante românești și străine, de la Gogol Bordello și Russkaja la Zdob și Zdub. (Piesa de titlu aproximează de exemplu destul de bine ideea unei variante metal a Sarmalelor Reci.) E la fel de sigur apoi că deschiderea LP-ului cu Ciocârlia era o soluție cam la-ndemână. Dar, goddamn, niciodată nu a sunat nenorocita aia de pasăre mai bine! Imediat după Ciocârlia urmează de altfel cea mai tare compoziție a albumului. Radio-friendly, în felul ei, fără a fi totuși lingușitoare, Moneyocracy e un șlagăr în cel mai bun sens al cuvântului. E adică exact tipul de cântec care lipsește de pe scena rock românească a momentului. Și la fel e și Mental csárdás, plus câteva altele, Csárdásul trebuie însă musai amintit, din cauza textului genial al refrenului. Cele una-două piese mai melancolice abia dacă reușesc să îmblânzească ritmul nebun al albumului.

Dirtylicious e un LP mai unitar decât Freak Show, dar asta se datorează mai ales contribuției tarafului Transylvanian Folkcore Orchestra. E greu de spus cum ar fi sunat al patrulea album Dirty Shirt fără colaborarea cu TFO. Libertatea de mișcare a celor doi vocaliști, de pildă, pare a fi fost de data aceasta mai mică. Cei doi se completează frumos și aici, pe LP-ul din 2013 reușeau însă să funcționeze efectiv ca un Serj Tankian dedublat. Caracterul unitar al discului ține pe de altă parte și de atitudinea formației, care este exact aceeași ca pe Freak Show. Membrii Dirty Shirt reprezintă pesemne acea specie rară de artiști care știu să își ia muzica în serios fără să se ia pe sine în serios. Merită ascultată în acest sens (auto)ironic-manelistica Balkanique, piesă ce strălucește inclusiv prin maniera ingenioasă în care combină limbile română, engleză și franceză.

Dirtylicious e, fără îndoială, un album care merita făcut. Eu aș afirma totuși mai mult. Dirtylicious e un album care trebuia făcut. Chiar acum, în 2015.

(text apărut pe metalfan.ro)