Skyforger, Senprūsija (Thunderforge, 2015)

by Gabriel Szünder

Pe cât de insuportabil mi s-a părut ultimul album Ensiferum, pe atât de mult îmi place noul Skyforger. Și nici măcar nu e vorba de două formații foarte diferite ca stil și concepție. Mă rog, Ensiferum e o trupă mediocră, dar una reprezentativă prin mediocritatea ei. Așa-zisul lor folk-metal e de fapt heavy-power de mâna a doua, împopoțonat cu ceva elemente „folk” de o autenticitate discutabilă. Și asta e valabil și pentru Korpiklaani, Alestorm sau Cruachan. Prin contrast, Skyforger e o formație heavy metal perfect onorabilă. S-ar putea ca nici piesele de pe Senprūsija să nu aibă mult de-a face cu folclorul leton autentic, dar asta nu prea contează. Metaliștii nu sunt în ultimă instanță folcloriști.

sfAr fi poate mai corect de spus că Skyforger a devenit o formație heavy metal perfect onorabilă. Nu doar în sensul că a evoluat de-a lungul anilor, ci și în acela că și-a depășit treptat rădăcinile black și s-a apropiat de o abordare ceva mai mainstream. Există desigur o categorie de fani pentru care asta înseamnă „comercializare” și Kurbads, precedentul LP al letonilor, apărut în 2010, a și avut parte de câteva critici de acest gen. Puriștii nu se vor da în vânt nici pentru Senprūsija, chiar dacă albumul începe destul de blackmetalistic. Senprūsija începe, mai precis, cu un intro folcloric (Ei skīja, skīja), dar a doua piesă, cea de titlu, e destul de blackmetalistică. Asta nu face însă decât să adauge puțină culoare imaginii de ansamblu, căci, per total, noul LP Skyforger nu e foarte negru. Nu e nici măcar întunecat. E, în schimb, cât se poate de eroic. Nekas nav aizmirsts se inspiră de exemplu mai mult din tradiția Iron Maiden / Running Wild decât din cea letonă, în timp ce Rāmava – excelentă compoziție epică – operează cu elemente doom de cea mai bună calitate. Excelentă e și Sudāvu jātnieki, indiferent de unde își trage rădăcinile. Cel mai surprinzător moment al discului rămâne totuși Tagad vai nekad, care sună nejustificat de „modern”, ca un experiment de folclorizare a groove metalului. N-aș zice cu toate acestea că nu-și are locul pe Senprūsija.

Aspectul folcloric-patrimonial al celui de-al șaselea album Skyforger e de altfel foarte elaborat. Senprūsija explorează cultura vechilor prusieni, un grup etnic baltici cucerit și germanizat de cavalerii teutoni cândva prin secolul al XIII-ea. Faptul că despre triburile prusiene nu se știe mare lucru nu pare să-i deranjeze pe membrii Skyforger. Două dintre piese sunt cântate chiar în prusiana veche, o limbă care nu se mai vorbește de vreo trei sute de ani. După cum se vede, „Vechea Prusie” (asta înseamnă Senprūsija) nu prea are legătură cu Prusia de mai târziu – și cu atât mai puțin cu Germania – dar asta nu-i va împiedica probabil pe comisarii corectitudinii politice să-i acuze pe Kvetkovskis & Co de simpatii pro-naziste. Să le fie de bine. Sper numai să n-aibă dreptate.

(text apărut pe metalfan.ro)