Skelethal, Morbid Revelations (Pulverised, 2015)

by Gabriel Szünder

Cu mulți ani înainte să apară Gojira, exista deja în Franța o formație perfect onorabilă de death metal, una care era în plus suficient de cunoscută și la nivel internațional. (Din alea perfect onorabile dar necunoscute or fi existat mai multe.) De numele Loudblast – căci la ei mă refer – se leagă chiar unul dintre albumele clasice ale death metalului european: Disincarnate, apărut în 1991. Trupa continuă să facă muzică și în ziua de azi, ultimul ei LP (Burial Ground) a ieșit cu doar câteva luni în urmă. Judecând pe baza interviurilor în care este întrebat despre death metalul francez, Jon Whiplash, bateristul grupului Skelethal, nu pare cu toate acestea să știe nimic despre Loudblast. Explicația e simplă: pentru cei doi membri Skelethal death metalul s-a născut și a murit în studiourile Sunlight din Stockholm.

skelethalCorecție: death metalul nu a murit, căci el nu poate muri cât timp există formații ca Skelethal. Sau Entrails, nu-i așa? Sigur, Entrails (prin Jimmy Lundqvist) face măcar parte din prima generație a death metalului suedez. Acest mic detaliu biografic nu înseamnă totuși nimic. Eventual doar atâta că Skelethal nu excelează prin imaginație. Față de Morbid Revelations – titlul o fi un gest de respect față de Sepultura și al lor Morbid Visions – Back to the Front, ultimul disc Entombed, care a fost și el conceput sub semnul revenirii la origini, este o culme a sofisticării, o sărbătoare a creativități, un triumf al spiritului de avangardă.

Înseamnă asta că Skelethal e o trupă old school? Nu, răspunde Jon Whiplash, deoarece nu există așa ceva ca „death metal old school”. Nu există decât un singur fel de death metal, mai precis două, cel adevărat și cel fals. În această logică, ceea ce face Skelethal e death metal autentic, căci duoul francez a reușit într-adevăr să reproducă verbatim soundul suedez. Printre cele 16 piese de pe Morbid Revelations se află și un cover Carnage, dar e imposibil să-l identifici dacă nu îl cunoști dinainte. Nu se deosebește prin nimic de compozițiile Skelethal.

Morbid Revelations e de altfel o antologie, un fel de „Skelethal, Opere complete”. Concret, CD-ul conține demoul Morbid Ovation din 2012, plus cele două EP-uri din 2014, Deathmanicvs Revelation și Interstellar Knowledge of the Purple Entity. Din punct de vedere cronologic, piesele sunt aranjate în ordine inversă, deci de la nou la vechi. Cine le ascultă totuși după un principu istoric și nu arheologic, poate avea parte de un minut de surpriză. Titlul EP-ului Interstellar Knowledge creează impresia că formația a cotit-o spre ceva space-death, iar introul sugerează că între martie și noiembrie 2014 Jon și Gui Haunting au descoperit Nocturnus. Impresia dispare însă de cum începe Sabbatical Demonic Invocation. Până la urmă, principala diferență dintre cele trei materiale e că demoul sună a demo, în timp ce EP-urile sună a EP-uri. Ușor mai profesionist adică. Dau cu toate acestea și ele impresia că au fost înregistrate în garajul Satanei, dar bine că e așa, căci un sound ceva mai lustruit ar fi ruinat muzica Skelethal. Serios.

E OK să fii old school, indiferent ce zice domnul Whiplash. Singura problemă e că excesul de autenticism duce la artificialitate. În rest, da, death to false death metal!

(text apărut pe metalfan.ro)