Orghanon, Figures In Slow Motion (Eibon Records, 2015)

by Gabriel Szünder

Orghanon nu are absolut nici o legătură cu metalul, eventual doar atâta că Figures In Slow Motion a apărut la Eibon Records și este distribuit de Aural Music / Code666. Or, cum știe tot blackeru’, cel din urmă label se ocupă cu fel de fel de metaluri avangardiste, ceea ce explică și cum a ajuns FISM la Metalfan. Are oare Orghanon vreo șansă la metalfani? Băieții de la Code666 par să fie convinși că da și, cel puțin în ce-i privește pe rockerii mai puțin fundamentaliști, probabil că au dreptate. Nu se cască totuși o prăpastie de netrecut între post-metalul „atmosferic” și muzica de pe Figures In Slow Motion.

orghanon-1Orghanon nu doar trupă de metal, dar nici formație în sensul propriu al cuvântului nu e. Orghanon e proiectul lui Sergio Calzoni, pe care fanaticii undergroundului italian s-ar putea să-l cunoască din Alma Mater, Act Noir sau Colloquio. Restul lumii nu-l cunoaște probabil deloc. Asta, de bună seamă, nu e vina lui și sperăm oricum că pe viitor situația se va schimba. Cele trei trupe produc de altfel muzică electronică, Colloquio mai pe varianta trip-hop, celelalte două mai mult în spirit synthpop / darkwave. Calzoni nu a vrut pesemne să facă ceva radical diferit nici cu Orghanon, căci Figures In Slow Motion este tot un album electronic. Nu trebuie pe de altă parte să cunoști discografia AM / AN / Colloquio în profunzime pentru a înțelege de ce a avut Sergio nevoie de un proiect solo.

Zice textul publicitar al casei de discuri – degeaba, le iubesc – că muzica Orghanon ar merge foarte bine ca soundtrack la un film de Jim Jarmusch sau Alejandro González Inárritu. Acesta e tipul de afirmație care sună bine, dar abia dacă spune ceva. Nu există pe lume muzică instrumentală care să nu poată fi folosită pe post de coloană sonoră pentru un film. În cazul în care cele două sunt înrudite ca atmosferă, bineînțeles. Acum, nu-s convins Jarmusch s-ar potrivi cu Orghanon, dar nici nu e important, problema abia dacă are legătură cu Sergio Calzoni. Ideea că piesele de pe Figures In Slow Motion au un caracter „cinematic” nu este desigur complet lipsită de conținut. Ar fi totuși mai edificator ca muzica Orghanon să fie descrisă ca ambientală. „Dark”-ambientală. Epic-ambientală. Ea amintește pe alocuri de compozițiile unor maeștrii din vechime (e.g. Vangelis), chiar dacă soundul e mult mai „modern”, el nefiind pe alocuri străin nici de trip-hop. Figures In Slow Motion e fără îndoială un album ce trebuie ascultat cap-coadă, dar piesele sunt suficient de bine structurate pentru a putea sta în picioare și când sunt scoase din context. Piesele sunt adică piese, nu doar expresia unor „stări” sau sentimente.

Dacă tot am început cu black metalul, aș încheia spunând că, deși ar fi existat posibilitatea, Figures In Slow Motion nu are nimic în comun cu o penibilitate rudimentară de genul Sol austan, Mani vestan. Spre deosebire de Varg Vikernes, Sergio Calzoni este un compozitor serios, unul care înțelege în plus foarte bine sensul muzici electronice. Tare mă tem însă că fanii Boards Of Canada ar fi un public mai potrivit pentru Orghanon decât consumatorii produselor Aural Music.

(text apărut pe metalfan.ro)