Sleeping Pulse, Under The Same Sky (Prophecy Productions, 2014)

by Gabriel Szünder

Oare cum ar fi sunat Anathema dacă spre sfârșitul anilor nouăzeci trupa ar fi cotit-o spre Depeche Mode și nu spre Pink Floyd? Dacă ar fi trecut adică prin aceeași evoluție ca Paradise Lost? Păi, ar fi sunat cam ca și Antimatter. Mă rog, Antimatter s-a inspirat la fel de mult din Massive Attack ca din Depeche Mode, dar analogia stă cu toate acestea în picioare. Oricum, trebuie să fi fost ceva în aer pe vremea aia, ceva ce i-a făcut pe muzicienii doom-death de peste tot să-și descopere dintr-o dată – și deodată – dragostea pentru muzicile electronice. E adevărat că Host a produs marele șoc, dar tot atunci au apărut și 34.788%…Complete de My Dying Bride, The Butterfly Effect de Moonspell, sau, puțin mai târziu, eQm, proiectul electro al membrilor Grimegod.

SleepingPulse-UnderTheSameSky

Toate astea au o legătură cu Under the Same Sky, deoarece Sleeping Pulse e formația lui Mick Moss. Iar Mick Moss e colegul lui Duncan Patterson din Antimatter. Iar Duncan Patterson e basistul primelor patru albume Anathema. Duncan l-a întâlnit pe Mick imediat după ce a plecat din Anathema și l-a părăsit după Planetary Confinement, al treilea disc Antimatter. (Zilele astea Patterson se ocupă mai ales de Ion.) Albumele Antimatter au continuat să apară și fără Duncan, așa că nu e foarte clar ce nevoie a avut Moss de Sleeping Pulse. OK, soundul noului proiect e ceva mai apropiat de rockul clasic, dar diferențele față de AM nu sunt imense. Ele există în măsura în care SP sună și mai tare a Anathema decât Antimatter. Ciudată evoluție.

Până la urmă nu prea are importanță de ce a apărut Under The Same Sky. Bine că există. Deoarece este un album foarte, foarte bun. Chestia e că de-a lungul anilor Moss a evoluat atât în calitate de cântăreț, cât și în calitate de compozitor. S-ar putea foarte bine ca UTSS să fie cel mai bun disc pe care și-a pus până acum numele. War conține în particular tot ce are Mick mai bun de oferit. (Mai precis: tot ce au Mick și Luis Fazendeiro mai bun de oferit, căci Sleeping Pulse nu este un one man project). Piesa ilustrează destul de bine înclinațiile progresive ale lui Moss, dar ea arată și prin ce se deosebește Sleeping Pulse de Anathema. Emoționalitatea ei debordantă duce într-adevăr cu gândul la trupa din Liverpool (Anathema, nu Beatles), War nu are însă greutatea, masivitatea compozițiilor fraților Cavanagh. Are în schimb o nuanță grunge, dată probabil de faptul că vocea lui Moss amintește pe alocuri de cea a lui Eddie Vedder și Ed Kowalczyk.

War nu este totuși o excepție. Dimpotrivă, majoritatea cântecelor au fost concepute în același stil și la același nivel calitativ. The Puppeteer și Foreign Body ar putea fi alte două exemple de virtuozitate componistică. Nici piesele ce trag înspre Depeche Mode nu sunt de altfel slabe, sunt doar mai puțin reprezentative. Păcat. Mi-ar fi plăcut să interpretez primele cuvinte ale albumului – A parasite needs a host – ca o reflecție involuntară la relația dintre Under The Same Sky și Host, dar nu e cazul.

(text apărut pe metalfan.ro)