Moby Dick, Földi pokol (Hammer Records, 2014)

by Gabriel Szünder

E probabil imposibil – sau în orice caz foarte greu – de stabilit care au fost primele formații de heavy metal din Anglia sau America. Pentru Ungaria situația e însă mult mai simplă. Nu doar că țara e ceva mai mică (decât Anglia sau America), dar în anii optzeci nici nu beneficia de foarte multe libertăți. Exista ceva underground, dar acesta era supravegheat de autorități. Tot ce se făcea, se făcea adică la vedere. Acestea sunt motivele pentru care se poate afirma cu oarecare certitudine că Pokolgép și Moby Dick au fost primele trupe heavy metal în Ungaria. Ambele au început să înregistreze (demouri) în 1983. Deși anumite labeluri au făcut în ultima vreme o muncă serioasă de recuperare, nu au fost descoperite, după câte știu, piese metalice mai vechi. Sigur, importanța acestor formații nu se poate compara cu cea a unui Accept de pildă (că de Iron Maiden sau Judas Priest nici nu mai are sens să vorbim), dar faptul că pe Infected, albumul Hammerfall din 2011, există un cover Pokolgép arată că influența metalului maghiar a reușit să depășească granițele țării.

md

Moby Dick a debutat deci în aceeași perioadă în care au început să miște și Kreator și Sodom. Dacă MD ar fi cântat încă de pe atunci thrash, i-am putea număra acum printre fondatorii versiunii europene a genului. Trupa a pornit totuși, la fel ca atâtea altele, de la NWOBHM și nu s-a apropiat decât treptat de extremele metalului. Lungul proces de maturare a avut însă efecte benefice. Când în 1990 a apărut în sfârșit albumul de debut al formației, stilul Moby Dick era (aproape) complet format. Prima jumătate a anilor nouăzeci reprezentat apoi epoca de glorie a trupei. Cele trei discuri înregistrate între 1991 și 1994 (Kegyetlen évek, Körhinta, Fejfa helyett) fac parte dintre cele mai importante albume thrash apărute în Europa, indiferent câtă lume a auzit de ele.

Spre sfârșitul mileniului, lucrurile au început să meargă mai prost pentru Moby Dick, ceea ce nu e neapărat de mirare, considerând că metalul în general nu o ducea prea bine pe vremea aia. Partea penibilă a istoriei formației nu cu asta are legătură ci cu implicarea a trei dintre membri ei în scena muzicală de extremă dreaptă. Dacă Moby Dick a reușit să se țină departe de așa-numitul rock național – care reprezintă fără îndoială cel mai sinistru fenomen al culturii populare maghiare – meritul îi aparține exclusiv al lui Schmiedl Tamás. Bănuiesc că or fi existat ceva tensiuni interne pe tema asta, mai ales că în urmă cu vreo patru ani Tamás nu părea foarte optimist în privința viitorului trupei. Și pe bună dreptate. MD nu mai înregistrase piese noi de jumătate de deceniu și nu era deloc sigur că o va mai face vreodată. Schmiedl a început în cele din urmă să se ocupe și el de un proiect muzical alternativ (botezat Bloody Roots), ceea ce putea fi interpretat ca un semn al sfârșitului formației-mamă. De atunci au apărut totuși două albume Moby Dick și chiar dacă trupa nu își trăiește neapărat a doua tinerețe, nici semne de oboseală nu dă.

Földi pokol, dedicat acestui iad pământesc în care avem nenorocul să trăim, este, cum le place muzicienilor să spună, o sinteză a albumelor anterioare. El este cu toate acestea departe de a fi eclectic. La cât e de scurt nici n-ar fi fost o idee bună. Discul amintește totuși ba de Moby Dick-ul ceva mai experimental al anilor nouăzeci, ba de cel al anilor de început. Földi pokol conține în plus una dintre cele mai melodioase cântece compuse vreodată de formație. Sikátor va fi cu siguranță o piesă de rezistență concertelor Moby Dick din următorii ani. O altă parte pozitivă a albumului e că textierul Pusztai Zoltán (care funcționează ca un fel de al cincilea membru MD) a reușit de data aceasta să nu se autoparodizeze. Și cine îi cunoaște opera știe că dragul de Zoli are tendința s-o facă.

Földi pokol poate să stea fără probleme lângă un Blood In, Blood Out sau un White Devil Armory, deși tare mă tem că în afara spațiului maghiarofon discul va avea parte de mult mai puțină atenție decât noile albume Exodus și Overkill.

(text apărut pe metalfan.ro)