Kriver, Foresight (2014)

by Gabriel Szünder

Kriver este o formaţie heavy metal din Recife, Brazilia. Chiar aşa scrie în materialul de presă conceput de trupă sau de managementul ei. Simplu şi onest. Mai zice tot acolo că în 2010 Kriver a fost votată de un site brazilian de specialitate „cea mai bună formaţie din Pernambuco”. Ne şi bucurăm pentru ei, deşi recunoaştem sincer că nu avem nici un fel de cunoştinţe despre scena metal din Pernambuco. Sau eu cel puţin nu am. Pe de altă parte, de când cu Sepultura, trupele braziliene îmi plac oarecum din principiu. Partea bună e că experienţa confirmă în general această prejudecată, mai ales dacă e vorba de formaţii al căror nume începe cu K. Pe acolo, acestea din urmă par să funcţioneze ca o garanţie a muzicii de calitate. Kriver nu poate fi totuşi pusă alături de Krisiun, Korzus sau Krow. O fi death-thrashul sport naţional în Brazilia, dar băieţii din Recife şi-au propus cu toate acestea – sau poate tocmai din acest motiv – să facă altceva.

Acest altceva se încadrează din păcate în cel mai uzat şi abuzat subgen al metalului european: cel progresiv. Mai rău: cel power-progresiv. Cu nelipsitele lui elemente „simfonice”. Asta înseamnă şi în cazul Kriver, ca în atâtea altele, că după mici ajustări piesele ar putea fi folosite ca soundtrack pentru primele două părţi din Stăpânul inelelor. (Partea a treia e pentru imitatorii Dimmu Borgir.) Inutil de spus că textele cam tot din zona aia provin. Uite ce cântă Rafael Gorga în Our Silent Borders de exemplu: Proud banners high, sigils of earth and endless Sky / All ye who fight with me, shall inherit glory as far as eyes can see. Versuri minunate, care junilor cavaleri ai internetului le vor merge drept la inimă.

Marele merit al formaţiei e că se apropie de metalul power-progresiv cu o anumită candoare. Într-un gen în care piesele sunt de obicei atât şlefuite încât îşi pierd contururile, cele Kriver par să păstreze o anumită spontaneitate. S-ar putea desigur ca ele să-şi piardă pe viitor această calitate – ca urmare a rutinei pe care muzicienii o vor acumula – dar ar fi păcat. Până una alta, membrii Kriver îşi permit deocamdată tot felul de libertăţi stilistice. În Scion’s Resolve pot fi surprinse influenţele thrash ale trupei (care e totuşi din Brazilia), iar Our Silent Borders se aventurează spre zone şi mai extreme. (Pentru evitarea confuziilor: spre death metal.) Acestea două reprezintă de altfel mai mult de jumătate din EP.

Foresight mai oferă un interludiu instrumental (Throes of the Wonder) şi o compoziţie ceva mai clasicizantă, intitulată Ghosts Should Not Care. S-ar putea ca muzicienii să o considere un fel de capodoperă, eu nu i-aş încuraja însă s-o facă. Nu că ar fi rea Ghosts. E o compoziţie corectă, făcută după toate regulile meseriei. În plus, se sprijină destul de masiv pe heavy metalul eroic de factură mai veche, care of course că era mai fain decât cel de şcoală nouă. Că veni vorba, nu prea înţeleg de ce nu ascultă formaţiile astea mai mult Manowar, dar nici nu e treaba mea.

EP-ul Foresight este al treilea în cariera Kriver (au mai fost Toxic Blood în 2010, respectiv Torrential în 2013) şi trupa lucrează în momentul de faţă la un album de debut. Sunt şanse să iasă bine.

(text apărut pe metalfan.ro)