MEDIOCRACY, Memory Hole (Asiluum, 2012)

by Gabriel Szünder

Cred cu tărie în faptul că nu se pot scrie recenzii obiective. Dacă cineva nu are prejudecăţi asta nu înseamnă că e obiectiv, de cele mai multe ori înseamnă nu va acorda destulă atenţie obiectului analizei. Mai ales că oricine se ocupă mai susţinut cu critica muzicală, sau măcar cu ascultatul muzicii ştie că e practic imposibil să mai ţii pasul cu noile apariţii din ziua de azi. În condiţiile e oarecum de înţeles că cineva poate să nu acorde mai mult decât o privire fugară unei formaţii pe care n-o cunoaşte. Aşa că prejudecăţile pozitive ne ghidează atenţia. Cu prejudecăţile negative e mai complicat, dar nu vreau să fiu acum Gadamer.

Legătura cu MEDIOCRACY – căci există una – e că am citit zilele trecute într-o revistă străină un text incredibil de idiot despre Memory Hole. Cum sunt un fan al prezumţiei de nevinovăţie vreau să cred că nu e vorba de rea voinţă, ci omu pur şi simplu s-a grăbit. Totuşi, dacă ajungi să compari MEDIOCRACY cu MOTORHEAD numai pentru a trage concluzia că Lemmy are voce mai bună decât Viez (!), poate ar fi mai bine să te ocupi cu altceva.

Nu-i nimic, noi care ştim cum stă treaba cu MEDIOCRACY ştim să apreciem şi Memory Hole. La nivel general nici eu nu cred de fapt că mai are mult sens să scoţi EP-uri cu trei piese, pe ed altă parte însă e o treabă foarte punk. Asoma a fost un album foarte unitar – în treacăt fie spus, l-am declarat, aşa, pentru propria mea plăcere, cel mai bun album metal românesc al anului 2011 – şi, tocmai din acest motiv, Your Reflection nu cred că şi-ar fi avut locul acolo. Căci Your Reflection e cea mai melodioasă piesă ever înregistrată de MEDIOCRACY. După ce a ieşit clipul pe YouTube, trei zile n-am mai ascultat altceva. Silent Cries, sacadată şi chinuită cum e, ar fi putut să fie pe Asoma. Pare chiar să fi fost scrisă pentru Asoma. Şi, pentru evitarea confuziilor, „chinuită” e un compliment. Piesa de mijloc, Arrows, are un minut şi 51 de secunde. Se poate ghici din asta că e cea mai punk treabă de pe EP.

Apropo unitar, conform textului de pe coperta din spate a discului, unde se explică originea orwelliană a termenului de gaură a memoriei, există un fel de concepţie în spatele pieselor. Aspectul grafic şi soundul sunt beton. Aşa cum ne-am obişnuit să ne aşteptăm de la MEDIOCRACY şi Asiluum.