EUFOBIA, Cup Of Mud (Wizard, 2011)

by Gabriel Szünder

EUFOBIA cică înseamnă frică de bine. Am citit pe net. Se vede de aici că, cel puţin la nivelul concepţiei, EUFOBIA nu sunt acea trupă tipică de death metal. A se remarca şi titlul albumului, o frumoasă metaforă a depresiei. Coperta îi aparţine lui Costin Chioreanu şi este, ca de obicei, frumoasă. În lung şi în lat, nici urmă de maţe, purulenţă sau putreziciune.

Din punct de vedere muzical EUFOBIA sunt cu toate acestea mai degrabă o trupă old school. Muzica EUFOBIA nu colindă  prin genunile de simţire ale „dettului” melodic, dar nu are de-a face nici cu parvenitismul deathcorului. De asemenea, nu e nevoie să iei notiţe ca s-o înţelegi. Interesant funcţionează, de altfel, dialectica old schoolului. Muzicienii care forţează limitele – foarte înguste – ale genului dau sens „old schoolului” tocmai în măsură în care trădează death metalul „adevărat”. Dacă nu s-ar întâmpla aşa, toată scena s-ar cufunda într-o crâncenă plictiseală. Cât timp MORBID ANGEL înregistrează albume ca Illud divinum insanus trupe din Bulgaria pot fi old school fără grijă.

Chestia cu minunata necrofilie a death metalului e că, lăsând la o parte perspectiva psihiatrică asupra fenomenului, fără puţină fascinaţie pentru aspectele bolnave ale existenţei nu prea merită să te apuci de aşa ceva. De death metal, nu de necrofilie. Or, exact asta e problema cu EUFOBIA. E ca şi cum ar fi învăţat death metalul dintr-un manual. Aşa se face că Cup Of Mud, deşi nu are decât treizeci şi ceva de minute, pare prea lung.

Cup Of Mud nu e decât al doilea album EUFOBIA, aşa că viitorul trupei e încă deschis. De la OST Mountain Fest îmi aduc aminte de ei ca de o trupă live convingătoare. Partea proastă e că pe măsură ce omul îmbătrâneşte tinde să se înţelepţească. EUFOBIA-metalul însă în mod sigur nu de înţelepciune are nevoie. Mai curând de puţină disperare sau nebunie. Poate pentru asta vin cei trei flăcăi bulgari aşa de des în România.