Black metal pentru Era Vărsătorului. Un interviu cu DORDEDUH

by Gabriel Szünder

Cred că putem spune, fără să greşim, că Dar de duh este unul dintre cele mai aşteptate albume din istoria metalului românesc. Două sînt motivele şi nici unul dintre ele nu are legătură directă cu conţinutul albumului: în primul rînd, Hupogrammos şi Sol Faur sînt muzicieni cunoscuţi şi apreciaţi datorită carierei lor anterioare, iar noul pas pe care-l fac cu DORDEDUH nu poate să nu trezească interesul, iar în al doilea rînd, cei doi ani care s-au scurs de cînd a început să se vorbească despre el au crescut nerăbdarea audienţei. Pe 19 august, acelaşi organizator care a adus pentru prima dată în faţa publicului trupa DORDEDUH, pe 24 ianuarie 2010, o va aduce din nou pe scenă, de această dată în cadrul Dark Bombastic Evening 3, într-un concert în care timişorenii vor interpreta mai multe piese de pe viitorul disc. În ciuda timpului minuţios drămuit, Hupogrammos a avut amabilitatea să ne răspundă la cîteva întrebări. 

Prima ştire apărută pe Cartea de Nisip în legătură cu DORDEDUH [aici] conţinea o declaraţie din partea voastră în care spuneaţi: „Sîntem nerăbdători să urcăm iar pe scenă şi să scoatem, cît mai repede posibil, noul album la care lucrăm”. Asta era în 10 iunie 2009. Acum sîntem în iulie 2011 şi albumul încă nu a apărut. De ce?
„Bună ziua. Sînt două aspecte ce ar merita a fi menţionate cu referire la întrebarea adresată. Primul aspect s-ar referi la faptul că în 2009, după ce ne-am încheiat activitatea cu NEGURĂ BUNGET, ne aflam într-o situaţie financiară precară, în special după ce am pus bazele unui nou studio de înregistrări unde să ne putem desfăşura atît activităţile muzicale legate de DORDEDUH şi SUNSET IN THE 12TH HOUSE, cît şi cele profesionale, mai precis „meseria” mea de inginer de sunet. Din nefericire, aspectele globale ce au precedat momentul respectiv s-au răsfrînt cu consecinţe negative asupra aspectului financiar al trupei, ce a condus la necesitatea de a ne căuta alte job-uri care să ne poată oferi subzistenţa. Eu în momentul de faţă lucrez în trei locuri, lucru ce desigur a influenţat definitiv timpul acordat activităţilor muzicale. Un al doilea aspect este legat de dorinţa de a oferi un material care în primul rînd să ne reprezinte, atît ca expresie muzicală, cît şi ca intenţie. DORDEDUH nu va fi niciodată o formaţie care să trateze aspectul muzical sau / şi conceptual într-un mod superficial. Desigur, trăim într-o lume care devine din ce în ce mai rapidă şi mai superficială, însă cu atît mai mult considerăm că este nevoie de gesturi care să provină dintr-un sentiment autentic de păsare, dacă nu şi dintr-unul rezultat în urma unui proces de desăvîrşire. Fiecare artist ştie cînd eforturile sale au ajuns să înglobeze cele dorite a fi exprimate. Desigur, de cele mai multe ori intervin compromisuri între dorinţă şi necesitate.”

Care este atitudinea voastră în ceea ce priveşte „aşteptările” fanilor (un concept fără îndoială foarte subiectiv) în legătură cu albumul de debut? Simţiţi un fel de nevoie de a le satisface sau sînteţi mai degrabă de părerea membrilor IRON MAIDEN, după care the tail doesn’t wag the dog? La modul mai general, simţiţi în legătură cu albumul vostru de debut că aveţi „multe de demonstrat”?
DORDEDUH priveşte un pic diferit acest aspect legat de expectanţele audienţei. Considerăm că în primul rînd colectivul nostru trebuie să fie mulţumit de produsul final şi să existe sentimentul că oferim ceea ce ne-am propus să oferim, după care muzica noastra va atrage ce este în măsură să atragă, lucru care reprezintă cît se poate de obiectiv ceea ce am reuşit să creem.”

Există o diferenţă între reacţia publicului românesc şi reacţia publicului din afara României la muzica DORDEDUH? Mă refer atît la reacţia publicului ce umblă la concerte, cît şi la cea a ascultătorilor – în măsura în care citiţi ce se spune despre voi pe forumuri, ce recenzii apar pe internet etc.
„Este foarte interesant de remarcat faptul că această întrebare ne este adresată foarte adesea în interviurile realizate în România. Publicul român nu se deosebeşte prea mult de publicul străin. În general la concertele noastre audienţa este mai degrabă atentă sau mirată de ceea ce aud şi ceea ce văd. Muzica noastră nu este una care să împingă ascultătorul către headbanging, de exemplu. În ceea ce priveşte recenziile sau forumurile, datorită timpului puţin pe care fiecare dintre membri îl are, nu pot afirma că sîntem prea la curent cu impresia pe care o au oamenii despre noi. Dar în acelaşi timp nici nu sînt convins că aceste opinii exprimate virtual sînt cele de care o formaţie ar trebui să ţină neapărat cont.”

EP-ul Valea Omului a fost gîndit ca un semn de viaţă? Scopul era ca fanii (sau posibilii fani) să-şi poată forma o idee despre stilul DORDEDUH? Vreau să spun că e cam scurt (EP-ul, adică). Apoi, dacă am înţeles bine, cele două piese de pe EP vor fi reluate pe Dar de duh.
„Da, Valea Omului a fost intenţionat a fi un semn de viaţă, căci oficial o formaţie există cînd are o activitate discografică. Apoi şi din punct de vedere organizatoric a fost un lucru necesar pentru a putea participa la concerte live / festivaluri, unde dacă nu ai un material care să poată fi ascultat n-ai cum să ajungi să fii invitat. Însă cu siguranţă n-a fost creat pentru a forma o impresie stilistică, cu atît mai mult cu cît formaţia noastră este una care experimentează foarte mult. Este adevărat că piesele vor fi reluate pe album, însă într-o manieră diferită de cea prezentată pe EP.”

Au fost momente în care aţi resimţit înfiinţarea trupei DORDEDUH ca o mare şansă, şansa unui nou început (indiferent din ce punct de vedere, muzical, personal etc.)?
„Simplul fapt de a avea ocazia de a lucra cu noi muzicieni reprezintă o experienţă nouă şi desigur un nou început, în cazul nostru. Însă în ceea ce priveşte şansa, nu cred că contextul global actual poate să ne mai propulseze foarte tare, căci scena muzicală în general suferă foarte multe schimbări în momentul de faţă. Cred că totul ţine de noi mai mult ca oricînd.”

În interviul pe care l-aţi dat pentru Kogaionon Magazine aţi descris muzica DORDEDUH ca „experimentală”. Ce mai leagă în momentul de faţă muzica DORDEDUH de metal (căci metal în sensul tradiţional al cuvîntului în mod sigur nu este)? General vorbind, este acesta un lucru important pentru voi – legătura voastră cu metalul, rădăcinile voastre metal (eventual black metal)? Dacă da, de ce? 
„Cu siguranţă sîntem o formaţie care experimentează mult şi o vom face şi mai mult pe viitor. Cred că în momentul de faţă materialul pe care-l vom prezenta este un album foarte metal, dacă putem să-l numim aşa. Cred că rădăcinile black metal vor putea fi simţite din plin, dar în acelaşi timp este şi cel mai experimental material pe care l-am scris vreodată. Apoi, eu cred că este de asemenea suficient spaţiu pentru a experimenta şi în muzica metal. Dacă este vorba de o muzică experimentală, nu înseamnă neapărat că ne-am îndepărtat de perimetrul metal. Însă cu siguranţă nu este vorba de metal în sensul tradiţional al cuvîntului. Cît despre legătura noastră cu metalul cred că în cazul nostru vorbim în cea mai mare parte de black metal. Black metal-ul a reprezentat pentru noi o infuenţă mai degrabă în viaţa noastră zilnică şi în cadrul axiologic al fiecăruia, decît în plan muzical. Desigur, a existat o perioadă în care am ascultat exclusiv black metal, însă acest concept reprezintă, ca multe altele, o rampă de lansare pentru o anumită cale. Această cale o urmăm şi în zilele noastre.”

Credeţi că tipul de muzică pe care-l faceţi voi – şi mă refer aici la întregul concept DORDEDUH, incluzînd textele, aspectele vizuale – are o semnificaţie spirituală mai profundă decît muzica rock în general?
„În general, muzica rock nu este presărată cu foarte multă spiritualitate şi apoi spiritualitatea nu reprezintă decît o tendinţă sau o predispoziţie personală de a percepe într-un anume fel. Asta nu înseamnă că viziunea respectivă este mai bună, mai elevată, mai de dorit; este o simplă opţiune personală, care în cazul nostru poate fi argumentată, însă argumentul are valoare numai la nivel personal.”

După cîte am înţeles, albumul Dar de duh se va baza din nou pe o concepţie metafizică destul de complexă. Cum ia naştere aşa ceva la voi? De exemplu, ce se conturează prima dată, cadrul ideologic / ideatic sau muzica? Sau ambele paralel şi se influenţează reciproc. Apoi, există o fază de studiu, să zicem, în care citiţi cărţi şi luaţi notiţe? Dacă da, ce? Guenon – Evola – Vasile Lovinescu, chestii din astea?
„Da, citim şi ne pregătim cu studiu cu „chestii din astea”… [rîde]. Lucrurile sînt mult mai simple decît par,  în cazul nostru. Asemenea fiecărui om, trecem şi noi prin nişte etape în viaţă ce ţin de vîrstă şi de abilităţile fiecăruia. Aceste etape se succed în viaţa omului indiferent dacă el este atent la ele, dacă este un om elevat, sau dacă nu dă doi bani pe însăşi viaţa. La începutul actului nostru creator în cadrul muzical şi esoteric am demarat cu o anumită intenţie ce de-a lungul anilor s-a materializat în fapte, care la rîndul lor au lăsat o amprentă puternică în viaţa noastră personală şi în devenirea fiecăruia. Acest act creator a fost „consemnat” de-a lungul anilor sub forma unor principii numerologice care au marcat fiecare pas în devenirea noastră. Acum am ajuns la numărul 7. Acest lucru nu înseamnă că sîntem de 7 ori mai desăvîrşiţi decît în momentul în care am demarat… [rîde]… căci, după cum spuneam, etapele se succed indiferent dacă omul învaţă lecţia sau nu. Însă albumul pe care îl vom lansa reprezintă percepţia unor fenomene generale aşternute printr-o lentilă personală. Aşadar nu putem spune că avem o reţetă predefinită pentru a crea un album; lucurile se întîmplă într-un mod firesc, în care fiecare contribuie după felul în care îi este specific să acţioneze. Interesul nostru  pentru aceste aspecte esoterice este desigur un mod foarte personal de a exprima lucrurile, însă el nu este în nici un caz intenţionat în felul acesta pentru a părea originali sau mai interesanţi, ci pentru că toate aceste lucruri s-au unit în viaţa noastră într-un mod autentic şi firesc şi pentru că DORDEDUH întruneşte o familie de oameni cu interese şi predispoziţii asemănătoare ce aleg să se întîlnească într-o sală de repetiţie, să-şi pună intenţiile laolaltă şi mai apoi să meargă la concerte să întîlnească oameni cu rezonanţă similară.”

Acest „dor de duh”, acest „yearning for the spirit” –  sintagma ar putea fi folosită pentru a vă descrie muzica chiar dacă accidental trupa nu s-ar numi aşa – poate fi interpretat (şi) ca o reacţie la deşertul spiritual care caracterizează România de azi, prinsă cum este între urmările comunismului şi devastările capitalismului sălbatic de după ‘89? Mă interesează aspectele subiective, nu vreau neapărat să vă provoc să vă spuneţi părerea despre situaţia actuală a României. În aceeaşi ordine de idei, „păgînismul” – cel puţin în sensul etimologic al cuvîntului – DORDEDUH este în orice fel o reflecţie sau o reacţie la rolul bisericii ortodoxe în societatea românească de azi?
„Interesantă întrebare; cred că s-ar putea vorbi foarte mult despre acest subiect, legat de România şi spiritualitate. Trăind în România, fie că o dorim sau nu, purtăm cu noi anumite caracteristici specifice acestui loc şi oamenilor ce-l populează (cu multa lipsă de respect, dealtfel). Da, cred că s-ar putea spune că  DORDEDUH este oarecum o reacţie la lipsa de viziune ce marchează nu numai România, ci întreaga lume în vremurile pe care le trăim. Formaţia nu s-a născut ca o dorinţă de a avea o reacţie la acest fapt, ci felul în care ne manifestăm a venit dintr-un autentic dor de duh. După cum văd eu lucrurile, problema stă în faptul că nu mai există inovaţie, nu numai în domeniul spiritual, ci haide să luăm ca exemplu folclorul românesc. În afară de infinitele interpretări şi reinterpretări ale aceloraşi melodii sau linii melodice prăfuite, nu s-a creat realmente nimic sau mai nimic. Cred sincer că acest lucru s-a făcut cu mai mult succes de către oamenii care trăiesc în străinătate şi care au găsit farmecul şi particularitatea culturii româneşti prin folclor; căci inovaţia vine cu tot cu personalitate. Nu am mai zărit nici măcar o sclipire de spirit asemănătoare cu cea a personalităţii şi a vocii Mariei Tănase, de exemplu. Iar această lipsă de perspectivă se manifestă în mai fiecare domeniu al existenţei noastre. Sînt din ce în ce mai puţine sectoare în care putem găsi o persoană care excelează în ceva. În cadrul spiritualităţii lucrurile stau cel puţin la fel. Nu avem şi nici nu am avut vreodată o linie esoterică care să supravieţuiască cel puţin într-un fel ocultat, căci de una reprezentativă nu putem vorbi. În momentul de faţă nici măcar tendinţele spirituale ce se mai perindă prin lume nu putem spune că sînt reprezentate la noi în ţară. Pentru a avea credinţă în transcendenţă, în univers, în soartă, în natură, nu este nevoie de o formă de religie organizată. Sentimentul religios apare în sufletul omului ca o revelaţie şi ca un simţămînt la nivel personal. Desigur, este extraordinar să ai cui să împărtăşeşti acest sentiment şi cu mult mai extraordinar este să ai pe cineva care să te ghideze cu inima bună în acest sentiment; însă astfel de învăţători necondiţionaţi n-au mai păşit de mult pe acest pămînt. Trăim într-o lume în care sufletul omului sau bunătatea umană reprezintă un gest de slăbiciune şi naivitate care trebuie profanat, căci nimeni nu-şi mai permite să fie bun trăind într-o lume în care omul îl mănîncă pe om, iar spiritul a ajuns un lucru atît de abstract şi de intangibil încît nici nu poate fi luat în considerare ca valoare. Ucenicia adevărată în care învăţai de la binefăcătorul tău a fost înlocuită de şcoli sterile, vizitate de profesori sterili şi frustraţi, care nu au nici o intenţie de a transmite vreo învăţătură în adevăratul sens al cuvîntului, căci pentru asta trebuie să fii desăvîrşit în disciplina predată, iar dacă eşti desăvîrşit într-o disciplină, predai deja o lecţie de viaţă, prin care înveţi la rîndul tău întocmai din rolul pe care ţi l-ai asumat. Noi am fost categorisiţi ca păgîni în urma unei asocieri oarecum superficiale: şi anume pentru că folosim instrumente tradiţionale, pentru că aducem referire la tradiţie ş.a.m.d. Ne lovim din ce în ce mai mult de această gîndire binară care are nevoia să categorisească; dacă x, atunci y; dacă folosim instrumente tradiţionale, trebuie să fim păgîni; dacă sîntem oameni buni, trebuie să fim creştini; dacă cîntăm black metal, trebuie să fim satanişti. Personal, mi se pare deja de mult depăşită această viziune. Era Vărsătorului va şterge acest mod de gîndire. Noi am fi bucuroşi şi onoraţi să fim asociaţi şi categorisiţi ca oameni.”

La nivelul unei autoaprecieri, unde v-aţi situa în momentul de faţă pe scena internaţională (mă refer mai degrabă la perspectiva muzicală nu neapărat la cea a popularităţii)? Adică, ce formaţii mai fac parte din „scena” în care v-aţi situa, în care v-ar plăcea să fiţi situaţi?
„Sincer, n-aş putea spune. Eu cred, după cum aminteam şi mai sus, că ar fi bine să putem crea o identitate a noastră, pe care oamenii să o primească în sufletul lor cu bucurie şi nu să cădem în incidenţa unei anume categorii. Cînd DORDEDUH va fi categorisibil, înseamnă că ar cam trebui să ne apucăm de făcut altceva…”

La Dark Bombastic Evening 3 veţi cînta de două ori, prima dată ca DORDEDUH, apoi ca SUNSET IN THE 12TH HOUSE (mă rog, poate nu în ordinea asta). Înţeleg că e vorba de stiluri muzicale diferite, dar din punct de vedere psihologic – spiritual – este vorba pentru voi de experienţe (radical) diferite?
„Atît muzical, cît şi ca experienţă interioară, lucrurile diferă destul de mult. SUNSET IN THE 12TH HOUSE este la început şi este oarecum prematur să vorbim despre ce şi cum urmează să fie, mai ales că lucrurile deja s-au direcţionat un pic diferit în comparaţie cu ce ne propusesem noi. În momentul de faţă lăsăm lucrurile să se petreacă de la sine în acest proiect, ne obişnuim între noi ca muzicieni, ca oameni şi mai apoi, cînd lucrurile se vor fi materializat, vom putea vorbi în urma unor fapte. Pînă acum sînt simţăminte consonante în sala de repetiţie.”

Cum va arăta playlist-ul DORDEDUH la Dark Bombastic Evening 3? În general pe ce criterii aţi ales piesele de pe Dar de duh pe care vreţi să le cîntaţi?
„Pentru Dark Bombastic Evening 3 am pregătit un program compus din piese ce se vor găsi pe viitorul nostru album, Dar de duh. Criteriile au fost legate în special de durata concertului; aflîndu-ne într-un festival, nu putem pune pe scenă un album de peste 70 de minute. Aşadar ne-am străduit să aducem pe scenă piese care pe de o parte să fie cantabile fără a fi nevoiţi să le modificăm, avînd şi piese de 18 minute ca durată, iar pe cealaltă parte să fie reprezentative pentru materialul pe care urmează să-l lansăm. Sperăm din suflet ca întreg festivalul să fie o reuşită. Să fie într-un ceas bun!”

Mulţumesc pentru interviu!
„Şi noi îţi mulţumim mult pentru interes şi susţinere. Toate cele bune!”