„Numele secrete ale oraşului”. Un interviu cu ROMA AMOR

by Gabriel Szünder

Concertul ROMA AMOR va fi o experienţă interesantă pentru rockerii prezenţi la a treia ediţie a festivalului Dark Bombastic Evening, căci muzica formaţiei italiene este cât se poate de îndepărtată de metal. Sau de rock. ROMA AMOR vin de altundeva. Minimalismul muzical practicat de trupă este celebrarea regăsirii unor rădăcini mai pure. Cei prezenţi la Dark Bombastic Evening vor avea o experienţă interesantă, deoarece ROMA AMOR este o formaţie interesantă.

Aţi declarat într-un interviu că unii dintre voi vin dinspre scena “punk 77–new wave”. Ai putea să-mi spui câte ceva despre aceste asta.

„Avem într-adevăr amândoi ceva experienţă pe scena new wave. Am crescut ascultând formaţiile scenei new wave de la sfârşitul anilor 70 şi de la începutul anilor 80. Euski, de exemplu, a avut un proiect în cadrul căruia a înregistrat nişte chestii electronice, dar mai mult pentru propria ei plăcere. Candela a fost, pe post de vocalist, membru activ în câteva formaţii punk 77 şi new wave. A fost cu mult timp în urmă, a fost o experienţă formatoare, dar s-a încheiat odată cu anii adolescenţei. Acum nimeni nu-şi mai aminteşte de acele formaţii. Încercăm însă să păstrăm în ROMA AMOR tot ce a fost important în trecutul nostru muzical, pe care-l considerăm un trecut împlinit dar o fază încheiată.”

Dacă tot suntem la subiect, poţi vorbi puţin despre undergroundul muzical italian?

„Undergroundul italian reprezintă o parte semnificativă din scena muzicală italiană. Cum se întâmplă mai peste tot, nici noi nu prea avem case de discuri interesate să investească bani şi energie pentru susţinerea noilor artişti, aşa că aceştia sunt nevoiţi să găsească modalităţi alternative de a se exprima şi de a se face cunoscuţi. Este foarte greu să vorbesc despre asta, subiectul este unul foarte vast şi complex.”

Când aţi ales numele formaţiei, nu v-a deranjat că mai există una numită ROME, care cântă în plus o muzică nu radical diferită de a voastră?

„ROME şi  ROMA AMOR nu sunt acelaşi nume şi, oricum, e greu să găseşti un nume care să nu semene cu nici unul dintre cele folosite deja. Nu ne-am gândit deloc la ROME când ne-am ales numele. Roma Amor mai este titlul unei piese fabuloase de Married Monk, dar nici asta nu a contat.  Ne-a plăcut ideea că în istoria pronunţia numelui oraşului era interzisă în Antichitate. Au circulat nume secrete ale oraşului. Unul era Flora, altul Valentina, dar cei mai mulţi istorici consideră adevăratul nume secret al oraşului a fost Amor, care este desigur Roma citit invers. Interesant că şi în sârbă cele două cuvinte se află în aceeaşi relaţie: Rim (Roma) şi Mir (pace). Mai mult decât atât, dragostea este un element esenţial al muzicii noastre – dragostea în toate în aspectele ei, dar mai ales în cele întunecate.”

Îmi dau seama că e o întrebare cam tâmpită, dar de ce sunt atât de scurte albumele voastre?

„Euski e scundă şi îi place ca şi albumele ei să fie scurte [râde]. Dincolo de glumă, lungimea unui cântec sau a unui album nu ne-a preocupat niciodată când am compus sau am înregistrat muzică. Important e să te exprimi într-un mod care te satisface, nu nu să o faci într-un anumit număr de minute.”

Aţi spus într-un interviu că preluările de pe albumul de debut sunt un „manifest” al sentimentelor şi al intenţiilor voastre muzicale. Un manifest pentru ce exact? Şi cum se face că pe al doilea album nu a mai ajuns decât un cover David Sylvain?

„Cu primul nostru album am încercat într-o oarecare măsură să ne prezentăm publicului. Am vrut să oferim o imagine nu numai a noastră, ci şi a trecutului nostru. Selecţia a fost foarte grea deoarece sunt multe cântece pe care le iubim. Fiecare album nu poate fi însă un manifest. Al doilea album este un studiu al elementului feminin în istoria Romagnei. Am explorat adică un segment al tradiţiilor noastre. Nightporter e un cântec foarte important pentru noi. Este vorba acolo de o femeie, aşa că am crezut că ar merge bine cu albumul.”

Ai putea să-mi explici te rog relaţia voastră cu limba engleză? Vreau să spun că înregistrat pentru primul album o piesă de Jacques Brel în engleză, nu în franceză. Apoi, în afară de cântecul amintit al lui David Sylvain, engleza a dispărut complet de pe al doilea album.

„Motivul pentru care am înregistrat Next în engleză este că Euski a auzit prima dată acel cântec pe albumul Jaques al lui Marc Almod. Ar mai fi apoi versiunile lui Gavin Friday şi Scott Walker. A fost cu mulţi ani în urmă, dar a rămas o amintire frumoasă pentru ea, aşa că am vrut să păstrăm acel sound. Ne place să ne jucăm cu limbile şi să folosim cât mai multe putem. Ultimul nostru proiect abordează poveştile unor femei reale sau legendare, o parte a tradiţiei noastre, ceea ce ne-a condus înapoi la dialectul acestei tradiţii. Pe următorul nostru album vor fi câteva cântece în franceză, deoarece atmosfera lui va trimite la epoca chasonniers-ilor francezi.”

Aţi vorbit despre influenţele tale muzicale însă niciodată n-am auzit menţionat numele lui Fellin. Sunt curios, aşadar, reprezintă el o influenţă pentru voi?

„Poate că motivul pentru care n-am vorbit de el e că îl considerăm pe Federico Fellini o influenţă <<naturală>>. Este atât de apropiat de noi, încât nici nu ne mai gândim la el. Fellini provine din regiunea noastră, din Romagna. În cel mai faimos film al său, Amarcord, titlu care în dialectul nostru înseamnă <<Îmi amintesc>>, există o imagine a Romagnei din acele timpuri şi cred că acordeonul lui Candela este capabil să redea amintirea acelei imagini  – mai ales într-un cântec, ce va apărea pe următoerul nostru album. Asociaţia cu Fellini a mai fost făcută într-un program de radio din Buenos Aires, Radio Cultura, ce a avut ca temă Italia”.

Din câte ştiu – şi corectează-mă dacă greşesc – cel de la Dark Bombastic Evening 3 va fi primul vostru concert în România. Ce ştiţi sau ce vă interesează în legătură cu România?

„Tot ce ştim despre România este rezultatul relaţiei noastre cu oameni care provin de acolo – prieteni, elevi – căci amândoi lucrăm la şcoală, părinţii elevilor. Ştim că este o ţară magică şi cunoaştem câteva legende româneşti. Dar va fi prima dată când vom cânta în România şi ne bucurăm foarte mult de participarea la festival.”

Nu păreţi să aveţi mult de-a face cu metalul, dar deoarece Cartea de Nisip este un site de metal, am să te întreb: ce zici de faptul că la festivalul Dark Bombastic Evening 3 veţi împărţi scena cu formaţii metal? Este prima oară când se întâmplă?

„Nu este prima dată, s-a mai întâmplat de exemplu la Menuo Juodaragis în Lituania. A fost întotdeauna pentru noi o ocazie de a asculta muzică nouă, de a întâlni şi cunoaşte oameni noi, de a experimenta lucruri noi.”

De ce crezi că Italia nu a avut niciodată o formaţie rock cu adevărat mare sau importantă sau măcar cu mare succes pe plan internaţional? Să uităm pentru moment de Eros Ramazzotti.

„Tradiţia muzicală italiană nu a avut niciodată mult de-a face cu rockul. Cu toate astea, Italia a avut momentul ei în muzica rock, un moment foarte interesant, de altfel. Poate n-o să mă crezi, dar în anii 60 existau formaţii engleze care cântau coveruri ale unor piese italiene. În anii 70 rockul progresiv a fost de asemenea explorat cu seriozitate. Dar Italia are în general alte rădăcini muzicale. Când te gândeşti la muzica italiană, te gândeşti la “musica lirica” cântată în teatre, la operetă, cabaret, la muzica populară tradiţională, eventual la compozitori ca Ennio Morricone, care a compus sountrackuri pentru filme celebre, sau ca Luciano Berio, care a compus muzică avangardistă şi electronică. Au mai exista apoi jazzul italian şi marii compozitori ai anilor 60, chansonnierii italieni ca Frabrizio De Andre sau Franco Battiato şi aşa mai departe. Istoria muzicii italieme este prea lungă pentru a o rezuma aici. Apoi, pentru anumite ţări e destul de greu să-şi răspândească muzica în străinătate, nu-i aşa?