“Nu mă mai interesează să scriu muzică metal fără nici un sens”. Interviu cu Kvohst din Hexvessel

by Gabriel Szünder

Kvohst a colaborat cu trupe black metal de nivelul unui DODHEIMSGARD sau CODE. Sub numele de HEXVESSEL, Kvohst a scos anul acesta un album, care din punct de vedere stilistic ar putea fi considerat neo-folk, psychedelic-folk, sau nici-un-fel-de-folk.

În scurt timp Kvohst va concerta în România în cadrul festivalului Dark Bombastic Evening 3. În această situaţie, nu mi-a rămas altceva de făcut decât să-l enervez pe Kvoshst cu un număr de întrebări.

Cartea de Nisip este un site de metal, aşa că am să încep prin a te întreba de ce înregistrează un muzician de black metal un album de neo-folk – sau de psychedelic folk – ca Dawnbearer?

“Nu sunt un muzician de metal. Niciodată nu am compus muzică în stilul black metal. De fiecare dată când m-am aşezat singur la chitară am compus muzică HEXVESSEL. E drept că am cântat în câteva formaţii de metal, dar muzica nu era a mea. Pur şi simplu i-am ajutat pe cei de la DODHEIMSGARD şi CODE să-şi transforme riffurile în cântece. Am ales câteva riffuri, le-am adăugat linii melodice vocale şi versuri şi le-am transformat în cântece. Mă consider un muzician care a colaborat cu câteva formaţii din zona metalului şi care acum îşi publică propria muzică. Pentru mine e mai interesantă decât tot ce am făcut până acum.”

Înseamnă că anii tăi în metal s-au încheiat?

„Am fost interesat de heavy metal de când eram tânăr şi am investit mult sânge şi multă transpiraţie în această muzică, pe care am venerat-o. Nu mă mai interesează să scriu muzică metal fără nici un sens, cât timp consider că tot ce a fost important în metal a fost înregistrat înainte de anii 90. Acum încerc să mă ocup de muzica mea, împreună cu HEXVESSEL. Mi-a plăcut timpul petrecut cu celelalte trupe în care am cântat, dar nu cred că ceva din muzica aceea a fost s-a ridicat la nivelul clasicilor cu care am crescut şi pe care i-am venerat. Şi nu consider că ceea ce fac acum e strict vorbind folk, dar oamenii au nevoie de etichete şi de categorii, de instrucţiuni de folosire pentru muzica pe care o ascultă. Vreau să ajung la oamenii care nu urmăresc direcţii predeterminate, care nu trăiesc în lumea imaginară a regulilor muzicale. Ceea ce fac acum este onest şi vine din inimă.”

În ultima vreme o serie de muzicieni black metal par să fie în căutarea unor forme mai „fundamentale” de muzică. Shagrath, de exemplu, se ocupă de CHROME DIVISION, King a cântat în SAHG ş.a.m.d. Parcă ar încerca să regăsească nişte rădăcini muzicale pierdute. Ce crezi despre asta? Ştiu că nu poţi vorbi pentru alţii, sunt pur şi simplu curios de opinia ta ca “insider”.

“Nu am nici cea mai vagă idee despre oamenii aceia şi despre muzica lor. Când vine vorba de scopuri, cred că suntem la un milion de kilometri distanţă unii de alţii. Din perspectiva expresiei artistice, 90% din ce fac formaţiile de <<black metal comercial>> este penibil şi complet lipsit de sens. Există mulţi indivizi extrem de talentaţi pe scena muzicală norvegiană, care creează în afara domeniului metalului. Czral de exemplu cu VIRUS sau Garm cu ULVER, dar muzica lor nu este nici simplă, nici sau uşor accesibilă. Este una ce solicită capacitatea de înţelegere a ascultătorului. Trupele pe care le-ai menţionat sunt în cel mai bun caz plictisitoare.”

Deci în cazul tău este vorba de complet altceva?

„Eu nu mi-am pierdut niciodată rădăcinile muzicale. Am lucrat permanent la HEXVESSEL de-a lungul anilor, am învăţat cum să înregistrez şi cum să scriu cântece şi nu m-am grăbit niciodată să lansez acest proiect ca unul marginal sau aşa ceva. Am vrut să aştept până când pot să fac totul cum trebuie, până când voi putea să las totul în urmă şi să mă voi putea dedica în totalitate proiectului HEXVESSEL. Eu nu caut o formă muzicală mai fundamentală şi nu experimentez. Am experimentat când am lucrat în metal. HEXVESSEL sunt eu. Reprezintă ceea ce am crezut întotdeauna. Nu mă aştept ca oamenii din sfera metalului să dea  doi bani pe ceea ce fac, nici nu mă interesează. Rădăcinile mele muzicale sunt în pop, în jazz, în muzica clasică, în folk şi în rock şi niciodată nu m-am rupt de ele. Am purtat tricoul cu Paul Simon în timpul turneului CODE şi am făcut-o cu mândrie. Oamenii care se pierd pe ei înşişi din vedere nu fac altceva decât să se ascundă. Nu mă interesează cui îi place ceea ce fac, eu aş muri pentru muzica asta – şi nu cunosc mulţi muzicieni care ar face la fel. Majoritatea starurilor black metal nu fac altceva decât să bage banii în buzunar, să-şi joace rolul, să umble după femei şi să caute centrul atenţiei. Sunt nişte poseuri şi pozele lor funcţionează – câştigă bani din căcatul fără valoare pe care-l înregistrează, oamenii merg la concertele lor şi le cumpără albumele.”

Wimps and posers leave the hall, cum ar zice MANOWAR…

„Nu, e bine aşa, deoarece ceea ce fac e circ, show, nu e artă. Eu nu aparţin nici unei scene şi niciodată nu mi-am dorit s-o fac – mai ales dacă vine vorba de oameni ca cei pe care i-ai menţionat. Eu am creat întotdeauna la limită şi, dacă vorbim de black metal, am încercat să contribui la schimbarea status quo-ul. Am experimentat destul în black metal pentru o viaţă întreagă.”

Ai spus de mai multe ori că HEXVESSEL reprezintă un proiect foarte personal pentru tine. Înseamnă asta că nici nu ţi-ai făcut griji în legătură receptarea albumului de debut? Crezi că  Dawnbearer a fost bine primit?

“În legătură cu proiectul natura personală a proiectului, m-am referit la despre muzică şi la relaţia mea cu ea. Asta nu înseamnă că nu m-am întrebat dacă oamenilor nu le va place sau nu. Ceea ce e personal pentru mine va rămâne aşa, asta nu depinde de public. Nu aş fi împărtăşit însă această muzică, dacă nu aş fi crezut că merită şi că oamenii vor putea să se raporteze pozitiv la ea. HEXVESSEL a avut parte de recenzii foarte pozitive şi de vânzări mai bune decât orice altă formaţie în care am cântat. Deci, da, Dawnbearer a fost bine primit”

Într-o astfel de recenzie online cineva a numit Dawnbearer un ritual de trecere spiritual. Este?

“Da. Pentru mine şi pentru tine. Trebui să îl asculţi pentru a face experienţa.”

Nu în mod necesar pentru mine, dar înţeleg ce vrei să spui. După câte ştiu, Preacher’s Orchard a fost primul cântec pe care l-ai scris pentru HEXVESSEL. Cum de nu l-ai inclus pe albumul de debut?

“L-am lansat pe o compilaţie. Este un cântec mai simplu, pe care l-am scris mai demult. Nu am considerat că merită să fie inclus pe album. Albumul este în o operă de artă completă, nu o colecţie de piese. E un album ce trebuie ascultat de la cap la coadă. Aşa l-am conceput. Oamenii cu o capacitate limitată de atenţie să-şi caute satisfacţia ieftină în altă parte. Pentru mine un album este o călătorie. Cine este curios de Preacher’s Orchard, poate să-l găsească pe compilaţia excelentă pe care a fost publicat. Este disponibilă prin Paradigms Records. Eu nu cred în republicarea unei piese. Asta e o anomalie în black metal, dar e un lucru foarte normal în alte genuri. Muzicienii lansează piese individuale sau single-uri care nu apar pe albume. Nu e nici o problemă cu asta, e bine să fie lucruri de descoperit în legătură cu o formaţie. Piesa aceea nu este cea mai puternică pe care am scris-o vreodată, dar este bună şi oamenii încă mă mai întreabă în legătură cu ea. Dacă le-a plăcut poate îi va conduce mai adânc în lumea în permanentă schimbare a muzicii HEXVESSEL.”

Sunt două piese interesante pe Dawnbearer. De fapt mai mult decât două, dar aş vreau să te întreb despre două. The Death Knell Tolls are un fel de feeling country. Îţi place muzica country?

„Piesa aceea nu are absolut nimic de-a face cu muzica country. Un feeling country  este oricum un termen vast. Am impresia că te-ai pierdut aici. Muzica country este un gen foarte vast. Da, sigur că îmi plac anumiţi artişti care ar intra în categoria asta. Dar nu ei au fost inspiraţia pentru piesa asta, chiar deloc. Văd că nu ai idee despre ce a inspirat piesa aceea, aşa că e imposibil pentru mine să discut un subiect ca cel al muzicii country, relativ irelevant în situaţia de faţă. Am lucrat cu Krügers Medbragte la instrumentaţia acelui cântec. Ar trebui să îi asculţi cândva.”

Păi, prin country nici eu nu m-am referit la Garth Brooks, dar ai dreptate, să lăsăm subiectul. Ai înregistrat un cover după o piesă clasică a lui Paul Simon. Mie, sincer să fiu, nu prea îmi place varianta ta. Îmi sună mai degrabă ca deconstrucţia originalului. De ce ai înregistrat acel cânte şi de ce aşa?

“Nu este deconstrucţia originalului. Este interpretarea mea. Este dreptul tău să nu îţi placă, pot să înţeleg asta, mai ales dacă vii dinspre zona metalului. Poate mă înşel şi preferi originalul. Pot să înţeleg şi asta. Bineînţeles şi eu prefer originalul. Dacă însă nu ţi-a plăcut nici acesta nu prea e nimic de discutat. Totuşi, dacă există aspecte ale piesei care nu îţi plac, înseamnă că nu prea înţelegi de unde vine muzica mea. Am inclus piesa pe album deoarece este o variantă frumoasă, care oferă ceva în plus faţă de original, desigur doar celora care o înţeleg. Piesa are un loc bine definit în istoria albumului şi trebuie înţeleasă în acest context.”

Opinia mea n-are legătură cu nici un metal. Mi se pare pur şi simplu că piesa se sufocă sub greutatea ego-ului tău. Mă rog, povesteşte-mi mai bine despre al doilea album. Cum va suna?

“Va continua să se apropie de acid-rockul anilor 60/70, de proto-metal şi de folkul progresiv. Muzica va fi mai dinamică mai mare, vom alterna instrumentele acustice cu cele electrice. Oamenii vor putea să-şi formeze o imagine la concertele noastre, deoarece am început să cântăm două piese noi. Am lansat pe Facebook, împreună cu toate informaţiile aferente, câteva compilaţii care includ toate influenţele mele. Dacă le-ai fi ascultat, ai şti la ce să te aştepţi de la noul album. Muzica va putea fi recunoscută ca a  mea, dar cu câteva diferenţe. Va conţine câteva elemente noi, destinate să lărgească orizonturile şi învingă câteva blesteme.”

După câte poţi să-ţi dai seama, ce fel de oameni ascultă muzica HEXVESSEL?

“Oamenii deschişi la minte. Îmi place de ei. Sunt genul meu de oameni. Aş vrea ca albumele mele să-i facă pe oameni să descopere muzica autentică. Eu interacţionez foarte mult cu fanii – îi consider prieteni. Nici nu cred în sensul unor astfel de interviuri, cât timp oamenii mă pot întreba ce vor  pe Facebook şi eu le răspund. Mare parte din mass-media muzicală a devenit redundantă de când au apărut canalele de media sociale – şi cred că este o evoluţie pozitivă.”

Te bucuri că vei cânta cu  ROME la festivalul Dark Bombastic Evening 3?

“Nu cunosc muzica acelei formaţii. Aştept însă cu nerăbdare să văd concertele tuturor formaţiilor care vor cânta la festival. Suntem foarte onoraţi că vom putea cânta acolo. Salutări celor de la ROME şi celor de la DBE3 – ne vedem în curând!”

Îmi aduc aminte de o replică din Agnes Of God, un film mai vechi cu Jane Fonda. O călugăriţă întreabă personajul jucat de Fonda „Ce dracu’ ţi-a făcut ţie Biserica Catolică?” Hai să închei cu aceeaşi întrebare: ce dracu’ ţi-a făcut ţie Biserica Catolică de ai ajuns să performezi ritualuri cu sânge uman?

“Nu performez ritualuri cu sânge uman împotriva Bisericii Catolice. Cred că visezi.”

Cred că visăm vise diferite. Mulţumesc pentru interviu!

“A fost o experienţă interesantă. Mulţumesc şi eu.”

 

(Interviu realizat pentru http://www.carteadenisip.ro)