„Muzica de calitate este şi va rămîne o formă de rezistenţă în faţa urîţeniei lumii de azi.” Interviu cu TRUE MIND

by Gabriel Szünder

O întrebare care se pune practic de la sine: când va apărea albumul de debut True Mind? Aveţi în momentul de faţă planuri concrete referitoare la el – unde va fi înregistrat, dacă veţi colabora cu vreo casă de discuri etc.?

Cînd am început înregistrările la demo-ul No Redemption, în mintea mea urma albumul de debut, la cel mult un an distanţă de lansarea demo-ului. Asta ar fi însemnat că în această vară sau cel tîrziu în toamnă ar fi trebuit să lansăm un album cu zece-douăsprezece piese noi. Din păcate, la nici două luni după lansarea demo-ului, toboşarul şi unul dintre chitarişti au părăsit trupa, pentru că nu mai credeau în ea. A urmat o perioadă foarte grea, în care am căutat alţi instrumentişti, am găsit doar toboşar, nu şi un al doilea chitarist. Am hotărît să rămînem în această formulă şi am început cîteva piese noi, dar, după cîteva luni, singurul chitarist pe care îl mai aveam a părăsit şi el trupa, din mai multe motive, pe care nu le mai precizez aici. În momentul de faţă nu pot să spun decît că îmi doresc foarte mult ca TRUE MIND să lanseze un album, dar asta nu se va putea întîmpla decît în momentul în care vom avea o componenţă stabilă, cu oameni implicaţi şi devotaţi trupei.”

În momentul de faţă cîte piese neînregistrate aveţi (mă refer la piese terminate, nu la cele cu statutul de work in progress) ?

Avem în jur de zece piese, care nu au apărut nici pe No More Silence, nici pe No Redeption. La unele dintre ele am renunţat pe parcurs, unele ar mai intra într-un playlist extins pentru un concert de o oră. La OST însă, datorită faptului că vom cînta cu doi dintre foştii noştri chitarişti, Marius şi Dodo, vom cînta doar piese care au apărut pe cele două materiale menţionate şi poate un cover.”

A apărut la un moment dat pe Cartea de Nisip o cronică destul de negativă despre EP-ul vostru No More Silence. Aş fi curios în legătură cu asta: urmăriţi de obicei ce se scrie despre voi? Respectiv, cum vă raportaţi la criticile negative?

Am urmărit întotdeauna ce s-a scris despre noi. Au apărut şi lucruri bune şi unele mai puţine bune, aşa cum a fost cronica despre care vorbeşti. Nu ne-au deranjat niciodată criticile negative, atîta timp cît au fost argumentate, constructive şi bine intenţionate. Chiar am discutat în particular cu oameni cu experienţă şi le-am cerut să ne sublinieze punctele noastre slabe, pentru că o trupă poate creşte în felul acesta. N-am putut însă niciodată suporta criticile maliţioase ale unor oameni incapabili să-şi argumenteze poziţia.”

Schimbările de componenţă prin care a trecut trupa au influenţat cumva stilul, muzica TRUE MIND? Eventual o vor face?

Orice schimbare de componenţă influenţează într-o oarecare măsură o trupă, din toate punctele de vedere. Întotdeauna am fost deschişi către ideile oricărui instrumentist care a trecut prin TRUE MIND şi, ţinînd cont că au fost oameni cu preferinţe muzicale diferite, fiecare dintre ei şi-a pus într-o măsură mai mare sau mai mică amprenta asupra pieselor. Din păcate, o bună parte dintre cei care au cîntat în TRUE MIND nu s-au implicat suficient de mult din punct de vedere componistic pentru a putea să-şi lase o amprentă mai puternică asupra muzicii trupei. Şi asta nu pentru că au fost îngrădiţi de mine sau de Anna, ci pentru că nu s-au implicat atît cît ar fi fost normal.

Pe site-ul vostru există un fel de text manifest în care vorbiţi despre artă ca „formă supremă a creaţiei spiritului uman”, despre faptul că muzica este o „cale către nemurire”, iar prin artă „omul îşi depăşeşte limitele, devine Demiurg, devine nemuritor” şi altele asemenea. Ba mai mult, numele trupei apare ca un acronim pentru „The Rise Upon Eternity where Music Inside Never Dies”. În condiţiile acestea, mi se pare inutil să întreb, dar am s-o fac totuşi: credeţi că muzica – muzica în general şi muzica TRUE MIND în special – este o formă de rezistenţă în faţa urîţeniei lumii de azi?

Da, pentru mine, arta în general reprezintă una dintre ultimele şanse de a ne păstra umanitatea, sensibilitatea, capacitatea de a empatiza, emoţiile. Iar muzica este probabil forma artistică cea mai răspîndită şi care ajunge să transmită atît emoţii, cît şi mesaje către cei mai mulţi oameni. Din păcate, multă din muzica zilelor noastre nu mai transmite nimic pozitiv, şi în special acea muzică difuzată cel mai mult de radiouri şi televiziuni. Ca să răspund mai concret întrebării tale, muzica de calitate este şi va rămîne o formă de rezistenţă în faţa urîţeniei lumii de azi. Dacă muzica TRUE MIND se încadrează acolo, las la aprecierea altora. Pînă una alta, ea este în primul rînd forma noastră de manifestare artistică, un mod de a exprima emoţii şi gînduri, de a transmite mesaje şi de a încerca să lăsăm ceva în urmă atunci cînd vom părăsi această lume.”

Titlul demo-ului din 2010 – No Redemption – mi se pare destul de neaşteptat, luînd în considerare desele referinţe spirituale din textele voastre. De exemplu, referinţele la îngeri de pe EP-ul No More Silence. De ce No Redemption?

„Prima piesă de pe demo este Redemption of a Scarred Soul, iar textele celorlalte piese de pe disc vorbesc şi ele despre oameni care nici nu se mai gîndesc şi nici n-ar mai avea cum să-şi răscumpere greşelile. Aş spune că referinţele spirituale sînt ceva mai profunde pe No Redemption decît pe No More Silence, chiar dacă perspectiva este, probabil, mai negativistă.”

Ce v-a determinat să includeţi o piesă în limba romînă pe demo-ul No Redemption de anul trecut?

„Am considerat că este una dintre cele mai bune piese ale noastre. S-a întîmplat ca ea să aibă textul în limba română. E singura piesă de pe cele două materiale ale cărei versuri sînt scrise de altcineva în afară de mine, şi anume de Dragoş, basistul trupei. Am preferat mereu să scriem în limba engleză, dar dacă s-a ivit ceva bun în română, n-am refuzat.”

Pe baza line-up-ului de la OST Mountain Fest se poate presupune că majoritatea publicului va fi formată din fani black-thrash-death. Ce trecere credeţi că va avea muzica TRUE MIND la ei?

Mi-am pus şi eu problema asta cînd am văzut line-up-ul. Nu ştiu cum vom fi primiţi, cert este că vom da tot ce putem noi mai bun la momentul acesta. Dacă cei prezenţi acolo vor aprecia asta, ne vom bucura enorm, dacă nu, vom fi împăcaţi cu gîndul că noi am făcut tot posibilul. Oricum, nu va fi prima oară cînd ne vom confrunta cu o asemenea situaţie, publicul de metal din România fiind destul de puternic orientat spre black-thrash-death.”

La festivaluri ca OST Mountain Fest încercaţi să socializaţi de obicei cu trupele străine prezente acolo, să vă creaţi contacte pe care aţi putea să le folosiţi eventual ulterior?

„Este prima oară cînd vom cînta în acelaşi festival cu trupe străine, deci nu pot să spun decît că vom încerca să socializăm cu ele, în primul rînd pentru că aşa e normal. Dacă ne vom crea şi ceva contacte folositoare pentru viitor, rămîne de văzut. Singura trupă străină cu care am cîntat pînă acum este !NSULT, din Polonia, cu care am rămas în relaţii foarte bune după un concert în Petroşani şi cu care ne vom revedea bucuroşi anul acesta la OST Mountain Fest.”

Dacă n-ar fi existat niciodată trupe ca NIGHTWISH şi WITHIN TEMPTATION, ce fel de muzică credeţi că aţi cînta?

„Nu pot să răspund decît în numele meu, spunînd că aş fi cîntat aproape orice, atîta timp cît ar fi fost de calitate. Începînd cu metale de toate felurile, dar preferabil nu extreme, hard rock sau alternative şi pînă la pop rock sau jazzy pop. Aş exclude totuşi punk-ul, ska-ul şi alte genuri asemănătoare. Oricum, sîntem încă destul de tineri şi nu se ştie niciodată în ce fel de proiecte muzicale ne vom mai implica de acum încolo.”

Care credeţi că sînt cele mai importante albume româneşti din toate timpurile?

Trebuie să îmi fac mea culpa şi să admit că nu sînt un cunoscător al muzicii româneşti, mai ales de dinainte de 1990, dar aş menţiona totuşi Iris din 1984, considerat de mulţi drept primul album de heavy metal din România şi From The Moldavian Ecclesiastical Throne al trupei GOD, pentru felul extraordinar în care a fost primit dincolo de graniţele României. Acesta din urmă rămîne şi pentru mine unul dintre albumele preferate, în faţa multor albume ale unor trupe consacrate de afară.”

Care au fost cele mai frumoase momente ale carierei voastre muzicale de pînă acum?

„Au fost cîteva concerte la care publicul a reacţionat mult peste aşteptările noastre, cum ar fi cel de la Festivalul Top T 2010, un concert în deschiderea TROOPER la Braşov, în martie 2009, primul nostru concert la Arad, în decembrie 2008, cîteva dintre multele concerte din Bucureşti. În plus, am rămas cu foarte multe amintiri frumoase de la majoritatea concertelor. Pentru mine personal, rămîne foarte important faptul că am produs EP-ul No More Silence (în ciuda criticilor pe care le-a primit acesta) prin forţele noastre, respectînd toate normele legale, lucru destul de rar întîlnit în scena underground de la noi. Sper să reuşim să reconstruim TRUE MIND aşa cum ne dorim şi să adăugăm listei de mai sus şi primul album, primul videoclip profesional, primul contract cu o casă de discuri şi prezenţe la festivaluri cît mai mari.”