MUSHROOM STORY, Fistfunk (2011)

by Gabriel Szünder

O propoziţie ce ar trebui folosită cât mai rar în astfel de recenzii este „m-am aşteptat la mai mult de la…”. La fel, adjectivul „promiţător”. Pentru că de obicei nu spun nimic. Totuşi: pe baza albumului de debut Party Animals Inc., care a fost unul promiţător, m-am aşteptat la mai mult de la MUSHROOM STORY. Nu că Party Animals Inc. ar fi fost un disc genial, dar lucrau acolo tot felul de energii tinereşti, iar scăderile muzicale erau compensate de o atitudine foarte punk de ’mibagpula, chiar dacă stilul era mai degrabă funk. Ambalajul CD-lui era, de asemenea, foarte inventiv. La asta se adaugă faptul că MUSHROOM STORY sunt o trupă live destul de tare. Aşa că da, păreau într-adevăr promiţători. Concertele MUSHROOM STORY or mai fi şi astăzi distractive, dar în rest Fistfunk este tot ce Party Animals Inc. n-a fost.

În primul rând, EP-ul Fistfunk arată infect. Cel puţin varianta pe care o am eu. Sper sincer că a fost gândită mai degrabă ca un suvenir de luat acasă de la concerte şi nu aşa va intra în discografia MUSHROOM STORY. Mă rog, piesele de pe Fistfunk sunt downloadabile gratis şi dacă ar fi bune am putea să uităm de aspectul CD-lui. Din păcate nu sunt. Cele cinci compoziţii de pe Fistfunk sună ca şi cum ar fi fost găsite în coşul de gunoi din spatele studioului RED HOT CHILI PEPPERS. Shake That Booty poate trece şi ca un demo INFECTIOUS GROOVES, în măsura în care asta reprezintă o consolare pentru cineva. S-ar putea spune, aşadar, că stilul de pe Party Animals Inc nu s-a schimbat. Partea proastă e că piesele de pe Fistfunk sunt de fapt versiuni mai slabe ale celor de pe Party Animals Inc şi, ca atare, inutile.

Un EP poate însemna desigur orice, la fel cum poate să nu însemne nimic. Decât să fie o indicaţie a viitorului MUSHROOM STORY, să zicem mai bine că Fistfunk nu înseamnă nimic.