TRUDA, Nyi foame (2011)

by Gabriel Szünder

Înţeleg că unora nu le place TRUDA. Înţeleg şi de ce. Multe lucruri bune se pot spune despre Fotzey & Co, dar adevărul e că ceea ce numim conceptul TRUDA implică şi multă stupiditate şi vulgaritate. Şi? Stupizi şi vulgari au fost şi SEX PISTOLS. MDC sau GG Allin au atentat la bunele moravuri la un nivel la care TRUDA nu o vor face probabil – în cazul fericit – niciodată. Apoi, nici România nu este un paradis al bunului-simţ burghez. Cine vrea să agite puţin faptele sociale, groteşti şi respingătoare cum sunt, este de aşteptat s-o facă într-o manieră asemănătoare – grotescă şi respingătoare, adică. Altfel spus, cine vrea să organizeze o bătaie cu bulgări de căcat este de aşteptat să se mânjească în cursul procesului. Nici prea sensibil nu-i bine să fii. După minye, cel puţin.

Stahanoviştii ăştia muzicali au reuşit să-şi scoată al treilea album exact la un an după cel precedent. În treacăt fie zis, tot de unu mai, ceea ce face orice inimă de proletar să bată mai repede. De fapt, abia a apucat fanu’ obişnuit să asculte Agro-cultura de două ori, că a şi ieşit Nyi foame (piesa) pe net. Împreună cu nelipsitul videoclip, se înţelege. Eu de o vreme nu mă mai uit decât la a doua jumătate a acestor clipuri, dar nu asta e important. Important e că autosupralicitarea pe care o practică trupa nu a mers încă în dauna muzicii. Ar fi fost în natura lucrurilor ca muzica să se reducă treptat la soundtrackul circului TRUDA, dar nu e cazul. Dimpotrivă, din punct de vedere componistic, TRUDA progresează.

Albumul Nyi foame „combină hard rock-ul cu thrash-ul şi hardcore-ul”. Fotzey dixit. Cică asta ar trebui să fie „ceva unicat”. Nu este. Piesele TRUDA au devenit însă mai diversificate, mai centrate pe refren, mai ataşante chiar. Cea de titlu este un exemplu bun în acest sens. Nu degeaba poartă Foţi tricouri GOTTHARD. La Ping-pong, iarbă şi coniac se poate observa şi o anumită tendinţă spre sofisticare, deşi după titlu nu s-ar zice.  Aşa că, Nyi foame este într-adevăr cel mai bun album TRUDA de până acum.

Ce nu s-a schimbat la TRUDA e creativitatea textuală. Există pe Nyi foame adevărate momente de poezie rock. Eu aşa aş numi capacitatea de a prinde în formule memorabile experienţe şi atitudini cu care ascultătorii se pot identifica. Capacitatea de a inventa versuri ca „Ni foame, ni foame la popor / ni foame de atâtea griji şi nevoi”. Tot textul piesei Nyi foame e plin, de altfel, de adevăruri cutremurătoare. Iar cuvintele „N-am nici regrete, n-am nici credinţă / cred doar în mine şi în ce-mi aparţine” (din Dacă mor), nu exprimă ele oare credoul oricărui rebel rock n’ roll?

Un lucru ar trebui să admită şi ne-fanii TRUDA: albumul Nyi foame are una dintre cele mai debile coperte din toate timpurile.