Cum să scoți din sărite întreaga scenă metal. Interviu cu Obsidian din KEEP OF KALESSIN

by Gabriel Szünder

Membrii KEEP OF KALESSIN sunt în mod sigur staruri rock. Dacă nu în Norvegia, măcar în propria lor imaginaţie. Trupa se pregăteşte să vină în România pentru a participa la a doua ediţie a OST Mountain Fest, ocazie cu care un Obsidian foarte prost dispus a încercat să ne explice de ce urăşte pe toată lumea, de la scena metal, până la hobbiţi.

Sunteţi starurui rock în Norvegia zilele astea?

„Da.”

Ăsta e un lucru bun, aş zice. Dar ce le-aţi spune celor care sunt de părere că v-aţi vândut participând la concursul  Eurovision?

„Că sunt nişte cretini dacă nu înţeleg că a face ceva prin care îţi rişti întreaga carieră înseamnă curaj. În realitate trupe ca WATAIN sunt comerciale, trupe care adoptă o imagine gata făcută, creată de alţii şi se folosesc de ea pentru a vinde albume, în condiţiile în care muzica lor e un căcat.”

Până la urmă de ce aţi participat la acel concurs?

„Ca să scoatem din sărite această scenă metal retardată.”

Mă rog, partea pozitivă a întregii poveşti e, după mine, că mass-media mainstream pare astăzi mai deschisă faţă de metal decât în ultimii cincisprezece-douăzeci de ani.

„Mass-media e cu siguranţă mai deschisă dar şi noi suntem mai buni decât alte trupe de metal care, când apar la televizor pentru a cânta sau pentru a da interviuri, arată ca nişte idioţi.”

Mi se pare interesant că v-aţi ales numele după un roman de Ursula K. Le Guin, în condiţiile în care întreaga scenă metal pare să trăiască sub fascinaţia lui Tolkien.

“Ne place şi Tolkien, dar la Ursula K. Le Guin măcar nu apar idioţii de hobbiţi.”

De ce crezi că tocmai trupele norvegiene au fost acelea care au jucat un rol atât de important în dezvoltarea black metalului?

„Trupele norvegiene sunt mai bune, mai inteligente decât celelalte şi nu se tem să calce pe căi neumblate. Restul sunt o turmă care-i urmează.”

Şi de aspectele criminale ale trecutului black metalului norvegian ce zici?

„Îmi bag pula.”

În ce priveşte propriul vostru trecut, cum îţi aduci aminte de colaborarea cu Csihar Attila? Mai ţineţi legătura?

„Da, mai ţinem legătura. Ne-am simţit bine când am înregistrat EP-ul Reclaim, a existat o chimie foarte specială între noi. Reclaim va fi reeditat în iunie anul acesta, de altfel.”

Aşa, la un an după Reptilian trebuie să aveţi câteva piese noi. Cum vor suna acestea prin comparaţie cu albumul amintit?

„Vor suna de zece ori mai bine, deşi sunt convins că nimeni nu crede că aşa ceva este posibil. Următorul album în mod sigur nu va fi black metal, deoarece black metalul a ajuns genul oamenilor care nu ştiu să cânte la instrumente.”

Ce înseamnă simbolismul reptilian pentru voi?

„Forţă, putere, epicitate!”

Povesteai într-un interviu că trupele norvegiene pot primi finanţări de la stat. Aş fi curios cum funcţionează asta.

„Depui o cerere de finanţare pentru un turneu sau un album şi dacă eşti suficient de bun primeşti banii. Dacă eşti de căcat nu primeşti nimic.”

Înseamnă că autorităţile norvegiene chiar se pricep la muzică. Până una alta, voi veţi cânta anul acesta la OST Mountain Fest, alături de FEN, de exemplu, care mie mi se pare una dintre cele mai bune trupe apărute în ultima vreme. Tu eşti de obicei curios alături de cine veţi cânta la astfel de festivaluri? În general urmăreşti evoluţia metalului underground?

„Nu. N-am mai întâlnit o trupă bună de vreo zece ani. Nici de FEN n-am auzit. Vezi tu, trupele metal din ziua de azi nu mai sunt în stare să compună piese cu o structură muzicală solidă şi în mod sigur nu ştiu să scrie melodii şi riffuri. Se mulţumesc cu câte un power chord sau un riff simplist. Urăsc metalul din ziua de azi. Scena metal este pe cale să se distrugă din interior.”

Interviul acesta pentru Cartea de nisip este primul pe care-l daţi pentru o publicaţie românească?

„Parcă am dat ceva interviu pentru România cu câţiva ani în urmă, dar nu mai ţin minte. S-ar putea foarte bine să fiţi primii.”

Te las să ai ultimul cuvânt.

„Hail Satan!”