9.7 RICHTER, Epicenter EP (2010)

by Gabriel Szünder

Membrii 9.7 RICHTER au subliniat nu o dată că trupa lor se mişcă „într-o zonă muzicală prea puţin exploatată în România”. Nu vreau să contest enunţul – nu-mi aduc aminte pe moment de altă trupă românească mişcătoare în aceeaşi arie stilistică – dar el spune mai degrabă ceva despre scena rock autohtonă decât despre 9.7 RICHTER. Adică, muzica de pe Epicenter nu prin marea ei originalitate se evidenţiază. Pentru evitarea neînţelegerilor, aş fi cam ultima persoană care să arunce piatra pentru asta. Aş fi tentat chiar să afirm – pe baza topului Best Romanian Metal Album pe 2010, publicat de un site concurent – că, în ce priveşte metalul mai tradiţional, 9.7 RICHTER sunt autorii celui mai solid material al anului trecut. Să fiu iertat, dar Epicenter este un disc de departe mai important decât 15, albumul live TROOPER. Cu toată simpatia pe care o am pentru TROOPER. 9.7 RICHTER nu apare, în mod complet inexplicabil, în nici o secţiune a acelui top. Mă rog, aşa-i cu votările astea, mai ales cele populare. Nu-i nimic, de aia suntem aici, să îndreptăm lucrurile.

Am zis că 9.7 RICHTER profesează un metal mai tradiţional, dar şi asta necesită câteva clarificări. Simplu spus, pe Epicenter a fost înregistrată o muzică ce are afinităţi cu primele două albume HALFORD – datorită, nu în ultimul rând, vocii lui Cosmin Aioniţă – dar şi cu power metalul american. În mai mică măsură, ce-i drept. Aş aminti de HELSTAR, să zicem, dar asta exclusiv deoarece le-am ascultat cel mai recent album destul de mult în ultima vreme (Glory Of Chaos, se recomandă). Faţă de STEELWING, de exemplu, 9.7 RICHTER sunt chiar foarte avangardişti. Şi în mod hotărât mai buni. Nici nu prea înţeleg de ce încearcă unii să impună o producţie palidă ca STEELWING ca ultima revelaţie în ale metalului. Asta spune, de altfel, destul de mult despre scena metal internaţională a momentului, dar are mai puţină legătură cu RICHTER. Revenind la ei, faţă de WHITE WALLS, de exemplu, 9.7 RICHTER cântă într-adevăr un metal clasicist. Apropo, Adrian Rus & Co se autocaracterizează pe MySpace ca thrash. După mine muzica lor nu e thrash, dar să nu ne certăm pe cuvinte.

Epicenter, cu cele aproximativ 25 de minute ale sale – ceea ce înseamnă cam jumătatea unui LP din epoca de aur a metalului – este o mică operă foarte frumos rotunjită. Deşi piesele au fost compuse, după câte am înţeles, de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp, EP-ul este surprinzător de unitar, atât din punct de vedere stilistic, cât şi calitativ. Deja rifful cu care începe Assassins este o indicaţie, o garanţie chiar, că ascultatul Epicenter-lui va fi pură plăcere metalistică. Blood se mişcă puţin dinspre HALFORD spre JUDAS PRIEST (cel care a înregistrat Painkiller). Feed My Hate este, în ce priveşte partea instrumentală, ceva mai încruntată decât celelalte, dar, la fel ca Payback Time, are un refren memorabil, uşor de cântat. Care m-a dus cu gândul la FIGHT, dar poate exagerez eu cu halfordismele. Learning How To Die este iarăşi ceva mai europeană, iar Payback Time, lăsată la capăt, este cea mai bună de pe disc.

 

Epicenter se poate descărca gratis de pe siteurile trupei. Merită.