SPIRITUAL RAVISHMENT, Children Of The Atom (2010)

by Gabriel Szünder

Am descoperit SPIRITUAL RAVISHMENT pe vremea când erau tineri şi nebunatici şi postau demouri pe MySpace. Vreau să spun că i-am descoperit pentru mine, să nu mă acuze nimeni că îmi arog merite ce nu mi se cuvin. Oricum, spre deosebire de un coleg care scrie că nu avea „nici un fel de aşteptări de la trupa orădeană”, eu am avut aşteptări foarte mari. SPIRITUAL RAVISHMENT promitea. Încă de la început. Mult. Acum a apărut albumul de debut intitulat Children Of The Atom şi…

…da, toate promisiunile au fost ţinute. Cu mâna pe inimă, pe legea mea, aşa să mă ajute Dumnezeu, Children Of The Atom este un album beton. De muzici extremale nu ducem lipsă nici măcar în România, dar SPIRITUAL RAVISHMENT se deosebesc net de alte trupe din menajeria deathgrind. Unu, prin suveranitatea tehnică cu care abordează genul. Doi, şi mai important, prin combinaţia acesteia cu o investire emoţională rar întâlnită. Nu există efectiv nici o notă pe Children Of The Atom care să nu pară fi luată în serios. Membrii SPIRITUAL RAVISHMENT dau impresia că gândesc la nivel global, că nu se mulţumesc cu statutul de fabricanţi de zgomot pentru o ţară ciudată din capătul Europei, că sunt ferm hotărâţi să nu rămână followers, chiar dacă, eventual, nu vor ajunge leaders. Deşi, cine ştie. Şi cine dacă nu ei?

Există, după câte se ştie, acel tip de grindcore primitivist care poate fi recunoscut ca fiul risipitor al punkului. Nu că ar fi ceva în neregulă cu el (cum ar zice Seinfeld), dar SPIRITUAL RAVISHMENT nu cântă aşa ceva. Piesele de pe Children Of The Atom sună mai degrabă ca un techno-thrash dus la paroxism. Hectic, de exemplu, ca MACHINE HEAD într-un acces de furie atotdistrugătoare. Totuşi, nivelul tehnic al muzicii nu omoară pentru nici un moment feelingul. Drept consecinţă, este posibilă o oarecare identificare pozitivă cu piesele. Cu atât mai mult cu cât, în pofida nivelului constant ridicat de brutalitate, fiecare are ceva ce o deosebeşte. Cum ar fi riffurile scrâşnite din Dark Matter, de exemplu. Iar Those About To Rot conţine pur şi simplu tot ce are SPIRITUAL RAVISHMENT mai bun de oferit.

Cum e obiceiul în astfel de cazuri, între cântece au fost inserate diferite interludii sonore, care, de data aceasta, vorbesc despre război şi violenţă şi recompun un peisaj postapocaliptic. Întru perfectă potrivire cu coperta. Că aceste inserturi nu sunt simple accesorii se vede din faptul că ele pot avea efecte stilistice diferite. În cazul albumului ABNORMYNDEFFECT, de exemplu, sunt chemate să potenţeze sarcasmul. În cazul SPIRITUAL RAVISHMENT, dau muzicii un fel de caracter epic.

Albume ca Children Of The Atom, Unbekannte sau Mad Man Circus, dincolo de virtuţile lor intrinseci, au marele merit de a fi stabilit pe meleagurile autohtone standarde muzicale deosebit de înalte. De acum înainte nimeni nu mai are nici o scuză.