Împotriva curentului. Interviu cu Schmiedl Tamás despre Bloody Roots şi Moby Dick

by Gabriel Szünder

BLOODY ROOTS, noul proiect muzical al lui Schmiedl Tamás, a scos anul trecut unul dintre cele mai apreciate albume de metal din Ungaria. Schmiedl Tamás, fondatorul şi vocalistul legendei thrash MOBY DICK, a înfiinţat BLOODY ROOTS în condiţiile în care vechii lui colegi de trupă se ocupă în ultima vreme de propriul lor proiect muzical, HUNGARICA. Despre această formaţie merită ştiut că a pus bazele „rockului naţional” maghiar, adică a transpus în metal mentalitatea oi-punk de extremă dreaptă. Nu este astfel de mirare că, deşi l-am abordat pe Tamás în legătură cu BLOODY ROOTS, discuţia a deviat nu o dată spre MOBY DICK şi HUNGARICA.

BLOODY ROOTS a fost conceput pentru un singur album sau este un proiect cu bătaie mai lungă?

„Când am început proiectul BLOODY ROOTS încă nu ştiam unde va duce. În momentul de faţă pot să afirm cu siguranţă că va exista un al doilea album. BLOODY ROOTS este o trupă tânără, dar are de pe acum o mulţime de fani care aşteaptă continuarea. Impresia mea e că BLOODY ROOTS a avut parte de o primire foarte bună. Aceasta se datorează parţial faptului că eu am în spate treizeci de ani cu MOBY DICK. Fanii MOBY DICK au fost evident curioşi să vadă ce voi face cu noua trupă. Asta n-ar fi fost însă suficient pentru a asigura succesul albumului BLOODY ROOTS, în cazul în care acesta ar fi lăsat de dorit. Reacţiile au fost însă sută la sută pozitive, atât din partea publicului, cât şi din partea colegilor şi a presei.”

Într-adevăr, albumul Isten kezében a figurat în toate topurile maghiare de sfârşit de an. După tine, cam cât la sută din publicul BLOODY ROOTS îl reprezintă fanii MOBY DICK?

„Mi-ar fi greu să-ţi spun. O mare parte, totuşi. Fanii thrash-lui practicat de MOBY DICK ne ascultă cu siguranţă şi pe noi. Sincer vorbind, datorită vocii şi stilului meu componistic, muzica de pe albumul nostru de debut este destul de apropiată de MOBY DICK. Mă bucur însă să văd că BLOODY ROOTS a găsit ecou şi la generaţia tânără, respectiv la oameni puţin mai în vârstă, dar care n-au avut în prealabil contact cu MOBY DICK.”

Pe de altă parte, aţi lucrat la înregistrarea albumului de debut cu o serie de invitaţi.

„Da, am conceput acest album ca un big project. Am avut o serie de invitaţi de marcă. Chitaristul Vörös Attila, de exemplu, care acum cântă cu NEVERMORE. Întâmplarea face că după ce a terminat înregistrările cu mine a plecat direct la aeroport, căci trebuia să ajungă la o audiţie pentru NEVERMORE. Au mai participat apoi Farkas Zoltán şi Homonnai Gergely din EKTOMORF, respectiv Füleki Sándor şi Kemencei Balázs din WALL OF SLEEP. WALL OF SLEEP este desigur o trupă underground, dar la acest nivel sunt cunoscuţi peste tot în lume. La înregistrarea albumului au contribuit o serie de muzicieni maghiari care şi-au făcut un nume în metal, care au pus ceva pe masă în acest domeniu. Unii au participat ca instrumentişti, alţii în calitate de compozitori. A ieşit astfel un album multipolar, multistratificat. Am reuşit să depăşim câteva graniţe stilistice. Şi piesele mele au un stil puţin diferit decât cele pe care le-am scris pentru MOBY DICK, dar singur niciodată n-aş fi putut produce un material atât de diversificat.”

La următorul album veţi lucra la fel?

„Încă n-am o idee concretă despre munca la următorul album, dar în principiu da, aş vrea să lucrez din nou cu invitaţi. Majoritatea pieselor le voi scrie probabil eu, dar aş vrea să lucrez şi cu compozitori externi. Cum ziceam, primul album a avut numai de câştigat din asta. În plus, este interesant să lucrezi cu atâţia muzicieni diferiţi. Mai mult, este un motiv de mândrie. Sunt mândru că am avut ocazia să colaborez cu chitarişti şi compozitori atât de talentaţi. Nu ştiu câţi dintre ei vor găsi timp să participe la înregistrarea următorului album BLOODY ROOTS. Pot să spun însă că la înregistrările primului toată lumea s-a simţit bine şi toată lumea s-a arătat interesată de continuare. Acum, vom vedea. În orice caz, invitaţia este deschisă tuturor.”

Proiectul BLOODY ROOTS are legătură cu faptul că nu mai crezi în viitorul MOBY DICK? 

„În ce sens să nu mai cred în viitorul MOBY DICK?”

De exemplu, că veţi mai scoate album împreună.

„Am început să lucrăm la un nou album.”

Da? Nici n-am ştiut.

„Da. Anul acesta trupa va împlini treizeci de ani. Publicul aşteaptă de mult un album nou de la noi. Aşa că ne-am hotărât să încercăm. Suntem încă foarte la început. Rezultatul acestui efort comun se va vedea cândva spre sfârşitul anului. Am vrea să organizăm atunci şi un mare concert aniversar la Budapesta, respectiv un turneu de promovare în oraşele mai mari ale ţării. În contextul muzical de astăzi, MOBY DICK, ca orice trupă rock, se află într-o situaţie destul de grea. Genul acesta nu este, în mod evident, la modă, a fost exilat din mass-media, este imposibil să pătrunzi la radiouri sau televiziuni. Noile generaţii de fani nu prea vin din urmă. Copiii nu au posibilitatea să ia contact cu rockul şi metalul în perioada în care li se formează gusturile muzicale. Moştenirea rock este păstrată mai degrabă în familiile în care şi părinţii ascultă acest tip de muzică. Uneori tinerii se mai întâlnesc cu ea în cercul de prieteni. Asta nu este însă suficient pentru a se forma noi mase de fani. Revenind acum la MOBY DICK, nu-i vorba că n-aş avea încredere în capacitatea muzicienilor care formează trupa de a înregistra un album excelent. Problema e că ne-am cam împrăştiat.”

La asta m-am şi gândit.

„Da, păi situaţia asta are mai multe cauze. Am fost împreună treizeci de ani, ceea ce e un timp foarte lung chiar şi într-o căsnicie. Aici e vorba însă de patru muzicieni, nu de două persoane. Am trecut prin multe împreună, bune şi rele, dar am reuşit întotdeauna să depăşim momentele grele. Suntem încă aici şi asta e important. MOBY DICK face parte dintre puţinele formaţii care au reuşit să treacă printr-o perioadă de treizeci de ani cu o singură schimbare de componenţă. Mă refer la faptul că bateristul Hoffer Péter l-a înlocuit pe Rozsonits Tamás. Asta s-a întâmplat după al patrulea album. În actuala componenţă am înregistrat deja două discuri, Golgota – care a reprezentat pentru noi un comeback după un hiatus de patru ani – şi Se nap se hold. Au trecut deja aproape şase ani de la apariţia acestuia din urmă. Încă o dată, nu-i vorba că n-aş avea încredere în trupă, căci ea este formată din muzicieni şi compozitori foarte buni. Indiferent cine în ce proporţie a contribuit la scrierea pieselor, din trupă fac parte trei compozitori valoroşi. Împreună cu Mentes Norbert şi Hoffer Péter formăm o echipă puternică. Dacă această echipă se pune serios pe treabă este capabilă de lucruri mari. Ce mă îngrijorează e dacă mai suntem în stare să ne unim în jurul unui scop comun, dacă ceilalţi pot să-şi pună deoparte interesele de alt gen şi să se concentreze din nou pe MOBY DICK.”

Bănuiesc că te referi acum la HUNGARICA.

„Fanii MOBY DICK ştiu foarte bine că membrii trupei se ocupă cu tot felul de lucruri. Există, în primul rând, trupa HUNGARICA. Hoffer Péter a participat apoi în calitate de colaborator la o serie de alte proiecte muzicale. Toate acestea consumă timpul şi energia membrilor trupei.”

Tu nu ai vrut niciodată să cânţi în HUNGARICA?

„Nu.”

Mentes Norbert şi Hoffer Péter, colegii tăi din MOBY DICK, au avut în anii nouăzeci un alt proiect muzical, botezat BRAZZIL. Nu ai cântat nici acolo.

„Într-adevăr, nu am cântat nici în BRAZZIL.”

Mă miră că în condiţiile acestea nu ţi-ai pus mai demult problema unui proiect muzical propriu.

„Sincer să fiu, nu am crezut niciodată că voi avea nevoie de aşa ceva. MOBY DICK este copilul meu. Eu sunt practic fondatorul trupei. Numele MOBY DICK şi multe alte lucruri legate de trupă provin de la mine. N-am avut, de exemplu, niciodată ezitări în legătură cu direcţia muzicală sau cu rolul pe care ar trebui să-l joace formaţia. Efectiv nu m-am gândit niciodată că voi simţi nevoia să pun bazele unei alte trupe. Ar fi interesant să-i întrebi pe ceilalţi ei de ce au avut nevoie la vremea aceea să formeze  BRAZZIL. În opinia mea, MOBY DICK nu a avut decât de pierdut din asta. Tocmai apăruse albumul Fejfa helyett şi eram în culmea gloriei. Ar fi trebuit să profităm de situaţie şi să scoatem un album beton. Mă rog, au existat şi la momentul acela probleme între noi, tensiuni interne … Despre lucrurile astea s-ar putea scrie o carte. Sunt întrebări complicate, îmi vine greu să rezum răspunsurile în câteva propoziţii. Este vorba aici de ani din viaţa noastră.”

În opinia ta HUNGARICA are în momentul de faţă acelaşi efect nefast asupra carierei MOBY DICK cum a avut BRAZZIL pe vremuri?

„Proiectul HUNGARICA a evoluat într-un mod pe care nimeni nu l-a prevăzut la început. Am mai vorbit despre asta într-un interviu. Pe de altă parte, varianta colegilor mei nu corespunde cu ceea ce îmi amintesc eu. Ei îşi apără poziţiile în rândul propriilor fani. La o adică, e normal să avem perspective diferite. Cu toate acestea, când a pornit proiectul HUNGARICA încă era vorba de altceva. Dacă ar fi scos un singur album, asta încă nu ar fi interferat cu MOBY DICK. Au înregistrat însă de atunci o serie de discuri. Să-ţi spun sincer, impresia mea e că pentru Mentes Norbert şi Göbl Gábor HUNGARICA e în momentul de faţă mai importantă decât MOBY DICK. Gábor nu cântă, de altfel, în trupă, dar se ocupă de ea în calitate de manager. La un anumit nivel îi înţeleg. În ultimii cinci ani au investit mult în acest proiect. Însă aşa nu vom putea avansa cu MOBY DICK. Nu aş vrea ca noul album MOBY DICK să fie o treabă de rutină. Nu aş vrea să-l facem în grabă, să-l scoatem doar pentru a satisface publicul. Niciodată nu am făcut aşa ceva.”

Lăsând la o parte conţinutul mesajului HUNGARICA, e bine după tine ca o trupă rock să-şi asume atât de deschis o ideologie politică?

„Nu, absolut deloc. Sigur, am putea să dezbatem ce înseamnă politica. Un mare filosof a spus cândva că omul face politică şi când nu face politică, dar să lăsăm asta acum. Dacă politica înseamnă revoltă, să dai glas nemulţumirilor, atunci da, acesta a fost dintotdeauna rolul unei trupe rock. Să te pui însă în slujba unui regim, a unui guvern sau a unui partid, să te înregimentezi sub un drapel adică, e complet altceva. Nici eu nu fac un secret din ceea ce nu-mi place în politică – la dreapta, la stânga sau la centru – dar refuz să mă înregimentez. Şi în mod clar nu acesta este rolul unei formaţii rock. Există apoi aici un pericol. Dacă adopţi o poziţie politică în funcţie de conjunctură, odată ce situaţia se schimbă vei fi nevoit să te poziţionezi şi tu într-un mod diferit. Şi atunci nu va fi uşor să te priveşti în oglindă. Eu nu vreau să ajung aici. Am o filozofie de viaţă, am nişte principii în care am crezut şi la vârsta de 18 ani, cred şi acum, la vârsta de 46. Sper că acum sunt mai înţelept decât la 18 ani, dar am încă acelaşi principii. Le voi avea probabil până la moarte. În ce priveşte partidele politice, oricare poate avea scopuri pozitive, principii cu care te poţi identifica. Eu nu mă pot identifica totuşi cu un partid în programul căruia există zece puncte la care subscriu, dacă există în acelaşi timp alte treizeci cu care nu vrea să am nimic de-a face.”

În mod concret, mesajul politic asumat de HUNGARICA este apropiat de extrema dreaptă.

„În ce mă priveşte, eu refuz să diferenţiez oamenii după etnie, religie sau naţionalitate. Sunt un umanist. Fac şi eu diferenţe între oameni – dacă sunt persoane cu care pot comunica sau nu, dacă îmi sunt simpatici sau nu, dacă sunt sau nu oameni buni. Atât. Nu vreau să afirm că n-am deloc prejudecăţi, căci la un anumit nivel probabil că toată lumea are. Dacă am, încerc să le controlez. Eu văd de aceea în complet altă lumină tot acest „rock naţional”. Este un fenomen ce are prea puţin de-a face cu muzica. Ei spun că este vorba despre patriotism, dar am dubii şi în legătură cu asta. Eu nu am nevoie să cânt „rock naţional” pentru a mă putea considera patriot.”

Tu scrii textele pentru BLOODY ROOTS?

„Cam 60-70 la sută le-am scris eu, restul provin de la colaboratori externi. Există şi în textele BLOODY ROOTS referinţe la istoria maghiară. Mulţi ne-au şi categorisit ca trupă de rock naţional sau de thrash naţional. Nu mă interesează etichetele, dar BLOODY ROOTS nu pentru asta s-a născut. Nu suntem o trupă de rock naţional. Am fost şi eu atent la scandalurile şi confruntările politice din Ungaria ultimilor ani. Sunt bombardat din toate direcţiile cu informaţii legate de ele. Asta văd la televizor, asta aud la radio, asta aud de la oamenii cu care vin în contact. Este deci normal ca unele dintre aceste probleme să reapară în textele mele, ca textele să reflecteze într-o oarecare măsură asupra acestei situaţii. Prin aceste texte am vrut, pe de altă parte, să pun lucrurile la punct. Am vrut să arăt că nu trebuie să aparţii de rockul naţional pentru a putea cânta despre istoria naţională, pentru a putea scrie texte cu inspiraţie patriotică. Şi, mai ales, că poţi să-ţi exprimi dragostea faţă de ţară, naţiune sau limbă fără ca asta să se traducă într-un discurs al urii.”

Pentru MOBY DICK aţi lucrat de obicei cu un textier extern, cu Pusztai Zoltán.

„Mare parte a textelor MOBY DICK au fost semnate de Pusztai Zoltán. La primul album încă nu am lucrat cu el. Atunci am scris noi textele, respectiv am apelat la alţi colaboratori externi. Cu Zoli nu am avut întotdeauna o relaţie stabilă. A avut şi el perioade mai bune, când colaborarea a mers mai uşor, şi perioade mai rele, când textele s-au născut mai greu. Apoi, Zoli a avut diferite faze creative, ca să zic aşa. Despre asta părerile sunt, din nou, împărţite. În fine, în ultima vreme a adoptat şi el o anumită poziţie politică. Acum scrie pentru HUNGARICA, de exemplu. Cred totuşi că Pusztai Zoltán este un textier excelent.”

Reprezintă faptul că el scrie acum pentru HUNGARICA o problemă pentru tine?

„Despre HUNGARICA trebuie să spun în primul rând că nu am nici o problemă cu muzica lor. La o adică, nici cu textele. Cum ziceam însă mai înainte, ei s-au afiliat foarte deschis unui anumit curent politic şi eu nu vreau să am nimic de-a face cu asta. Şi nici MOBY DICK nu aş vrea să aibă de-a face cu asta. Am avut şi noi cu MOBY DICK texte cu tentă politică – e şi normal ca textele să reflecte până la un punct convingerile membrilor trupei – dar MOBY DICK nu trebuie să devină o trupă de rock naţional. Termenul în sine este o invenţie recentă. E ceva complet artificial. Dacă nu s-ar folosi în sensul actual şi m-ai întreba ce înseamnă rock naţional, adică rock maghiar, ţi-aş vorbi de MOBY DICK, POKOLGÉP, OSSIAN şi ceilalţi. Nici nu cred că avem nevoie de termeni ca „rock naţional”. Eu, cel puţin, nu am nevoie de aşa ceva. În cei treizeci de ani petrecuţi în muzica rock am pus pe masă suficiente albume, am dat peste o mie de concerte şi nu am nevoie să caut căi noi ale succesului, mai adaptate poate lumii de azi.”

Revenind puţin la muzica BLOODY ROOTS, nu te-ai gândit să înregistrezi un album care s-ar diferenţia din punct de vedere stilistic mai net de MOBY DICK?

„Nu. Nu acesta a fost motivul pentru care am format BLOODY ROOTS. Nu e vorba că aş fi vrut să-mi realizez ideile muzicale ce nu îşi aveau locul în MOBY DICK. Asta e muzica mea. O cânt pe scenă, o ascult pe CD-uri, pe care le cumpăr şi în ziua de azi. Nu vreau să fac altfel de muzică. De distracţie, sub inspiraţia momentului, mai cânt uneori acasă la chitară chestii ce aparţin unor genuri complet diferite, dar aşa, la nivel de hobby, să zicem. Ştiu că de obicei proiectele prind viaţă deoarece muzicienii încearcă să facă ceva diferit, dar nu acesta a fost cazul cu BLOODY ROOTS. Trupa a luat naştere tocmai deoarece am vrut să duc mai departe moştenirea MOBY DICK. Din cauza tensiunilor cu colegii, ceea ce a fost important pentru mine în MOBY DICK a devenit tot mai greu de realizat în cadrul acelei formaţii.”

În cadrul turneului de promovare a albumului de debut aţi cântat şi două coveruri SEPULTURA – Roots, Bloody Roots şi Refuse / Resist. Plănuiţi şi altele pe viitor?

„Noi nu suntem o trupă-tribut SEPULTURA. În programul acestui turneu se regăsesc într-adevăr cele două coveruri. Sunt piese care ne plac foarte mult. Sunt cunoscute şi de public, fac o atmosferă foarte faină. Noi în momentul de faţă avem un singur album. Când vom avea un al doilea, vom putea alege dintre mai multe piese şi setlistul va suferi modificări. În cadrul următorului turneu vom cânta piese de pe albumul de debut pe care nu le-am cântat acum şi vom cânta evident de pe viitorul disc. Nu ştiu care va fi soarta acestor două coveruri SEPULTURA, dar în nici un caz nu plănuim altele.”

Anul trecut în decembrie aţi participat la festivalul Monsters of Metal de la Arad. A fost prima ieşire cu BLOODY ROOTS în afara graniţelor Ungariei?

„Am mai avut câteva concerte în Slovacia. Turneul de promovare a albumului de debut a fost format din 22 de concerte şi trei sau patru dintre acestea au avut loc în Slovacia. Ne-au primit foarte bine. Urmărind diferite siteuri, am avut impresia că avem mulţi fani acolo. Ca şi la voi, de altfel.”