LUNA AMARĂ, ALTERNATIV QUARTET @ Flex, Arad, 27.11.2010

by Gabriel Szünder

Cu ALTERNATIV QUARTET a fost o întâmplare interesantă. Faptul că vor cânta în deschidere la LUNA AMARĂ a fost ţinut secret, astfel că practic nimeni nu ştia cine e trupa tânără care începuse să scoată sunete în jurul orei zece. Totuşi, după vreo două-trei melodii lumea (o parte) a început să-şi lase berile şi să fie atentă la ce se întâmplă pe scenă. Nivelul calitativ al muzicii nu avea cum să nu-ţi atragă atenţia, deşi, dacă norul ignoranţei nu s-ar fi risipit până la urmă, n-aş fi putut să zic mai mult decât că a fost o formaţie ce a prezentat un fel de muzică A PERFECT CIRCLE într-o manieră foarte convingătoare. O vreme m-am jucat cu gândul că e un grup local, că a dat dintr-o dată talentul peste Arad. Not yet.

Aş fi vrut să ştiu că era vorba de fapt de ALTERNATIV QUARTET deoarece nu numai că le cunoşteam albumul de debut, Liniştea astupă goluri (care poate fi descărcat gratis de pe internet), dar când l-am ascultat prima dată am rămas efectiv înmărmurit de muzica ce se aude acolo. De cât de bună e. Şi nu poate fi redusă, evident, la A PERFECT CIRCLE (era doar o impresie nereflectată). Pe de altă parte, pe alocuri nu este străină de LUNA AMARĂ. E drept că pe baza aceasta aş fi putut să-i recunosc live. Presupun că au şi cântat de pe Liniştea astupă goluri. Oricum, concertul a fost o experienţă intensă. Marcel Hosu (sorry dacă încurc numele) a cântat, la modul psihedelic, cu arcuşul pe chitară şi ocazional sunetul a fost întregit cu proiecţii video, ceea ce a făcut ca showul să se apropie de un performance. Şi toate acestea pentru un opening act. Mihnea cu faimoasa lui trompetă li s-a alăturat, de altfel, de câteva ori.

Turneul LUNA AMARĂ, botezat X, a fost din nou unul aniversar. Nu poţi să nu te gândeşti că în muzica românească tocmai s-a produs o schimbare de generaţie. Şi dacă e să ne luăm albumele de debut apărute anul acesta, se pare că lucrurile merg în direcţia bună. Lucrurile merg bine şi pentru LUNA AMARĂ. Dacă te uitai la lumea adunată la Flex – a croud la nivel de Arad – şi mai ales la reacţiile publicului, nu puteai să nu observi că muzica LUNA AMARĂ s-a infiltrat de-a lungul anilor încet dar sigur în conştiinţa rockerului din România. LUNA AMARĂ au în momentul de faţă o listă lunguţă de piese care pot fi considerate clasice. Să nu mai zic că Mihnea Blidariu e pe cale să devină omul total al culturii româneşti.

Viitorul LUNA AMARĂ e, să zicem, o întrebare deschisă. Şi nu deoarece ar avea cineva motive să presupună că vor scoate un album slab, dar după Don’t Let Your Dreams Fall Asleep e greu să prevezi în ce direcţie se vor mişca. La câtă artă au înghesuit în albumul acela ar putea, pe creditul lui, să cânte Wild Thing cinci ani de acum înainte. Aşa-i cu LUNA AMARĂ, au fost întotdeauna nişte overachievers. Piesele noi pe care le-au cântat în ultima vreme în concerte (poate că era de fapt una singură şi mi s-a părut mie de fiecare dată alta) sugerează însă posibilitatea ca trupa să evolueze în spirală. Un efect interesant al albumului Dreams este că împarte concertele LUNA AMARĂ în două. Cu ocazia lansării oficiale a albumului, showul chiar a fost împărţit simetric în acustic şi electric. La Arad, cel puţin. Acum, blocul acustic a fost băgat la mijloc. Aşa că, după dezlănţuirea din prima parte (Oraş, Disident, Asfalt etc.), pe la Albastru pogoiştii au plecat să-şi înece amarul în alcool şi au început să revină pe la, mă rog, nu mai ştiu care, dar cel târziu la Loc lipsă îmbrânceala putea fi considerată restabilită. Între timp a fost şi Chihlimbar, a fost şi Roşu aprins.

Concertul s-a încheiat cu Folclor. Piesa, deşi are deja câţiva ani, e una care în ţara aceasta nu-şi va pierde probabil niciodată actualitatea.