Pagan metal organic, consistent şi autentic. Un interviu cu BUTTERFLY TEMPLE

by Gabriel Szünder

Scena folk şi pagan metal este, prin natura ei, mai deschisă faţă de „specificul local” decât altele. Cu atât mai greu de înţeles de ce majoritatea trupelor par clonate una după alta. Există însă şi excepţii. Printre ele, cele câteva formaţii afirmate în ultimii ani în Rusia. Acestea vin cu adevărat dintr-o altă istorie. Poate că ARKONA este în momentul de faţă cel mai cunoscut nume din zonă, dar BUTTERFLY TEMPLE merită aceeaşi atenţie. La întrebările Cărţii de Nisip au răspuns Michael Shmatko, chitarist şi membru fondator, basistul Nickolay Korshunov şi vocalistul Abrey. Lui Abrey îi mulţumim şi pentru că ne-a ajutat la înlăturarea barierelor lingvistice.

Am auzit lucruri interesante despre scena rock rusească din anii optzeci. Puteţi să-mi povestiţi despre ea, respective cum s-a schimbat după căderea comunismului?

Michael Shmatko: “În primul rând, salutare tuturor metaliştilor din România! Vă vorbeşte BUTTERFLY TEMPLE! Anii optzeci? Păi, au trecut de mult. Tot acel mod de viaţă este practic de domeniul trecutului. Pe vremea aceea, scena muzicală rusească era dominată de aşa-zisul “rock rusesc”. Este vorba de trupe ca Aquarium, Mashina Vremeni, Kino sau  Alisa. În ce priveşte heavy metalul, acesta era practicat de formaţii ca Aria, Cherniy Kofe, Kruiz etc. Ce făceau ei era în principiu era o imitaţie a idolilor din vest. Trebuie spus că această mişcare nu a fost cu adevărat una de masă, căci majoritatea nu putea să-şi permită să cumpere instrumente şi scule normale. Acestea erau foarte scumpe. În acelaşi timp însă, interesul oamenilor faţă de muzică a fost imens. În anii nouăzeci totul s-a schimbat. Situaţia materială a oamenilor din Rusia s-a îmbunătăţit semnificativ, oportunităţile s-au înmulţit repede, aşa că şi scena metal de aici a început să se dezvolte cu rapiditate.”

Nickolay Korshunov: “Aşa e, dar pentru a aprecia corect situaţia din URSS din anii optzeci trebuie înţeles în primul rând un lucru simplu. Întregul rock sovietic era în afara şi împotriva legii. Erau perioade când părea să fie trecut cu vederea, dar erau perioade când, dimpotrivă, era persecutat. În orice caz, înainte de colapsul Uniunii Sovietice din 1991, în ciuda multiplelor obstacole de care se loveau, muzicienii rock reprezentau o importantă formă a opoziţiei. În marile oraşe exista uneori o atitudine mai liberală faţă de rockeri. La periferie, însă, persecuţia artiştilor rock a fost mult mai severă, asta putând să însemne brutalitate poliţienească, „tratament” psihiatrice forţate, concedieri abuzive. Cei ce compuneau şi cântau muzică rock erau consideraţi oficial „coloana a cincea” a ideologiei burgheze, un detaşament de trădători în interiorul Uniunii Sovietice. Cele mai dure forme de intoleranţă le-au întâmpinat primele formaţii de heavy metal, care au apărut în URSS la începutul anilor optzeci. Prin imaginea lor tipică, prin temele cântecelor, prin tipul de muzică în general, ei erau pentru ideologia sovietică epicentrul promiscuităţii sexuale, al satanismului şi al sadismului. Dialectica vieţii e însă aşa că muzicienii rock din Uniunea Sovietică ar trebui să mulţumească propagandei oficiale pentru popularitatea imensă la care a ajuns rockul spre sfârşitul anilor optzeci şi începutul anilor nouăzeci. Dacă liderii sovietici senilizaţi ar fi avut atâta înţelepciune încât în loc să încerce să combată rockul, ar fi ridicat cortina de fier este puţin probabil ca muzica rock din Rusia să fi devenit stindardul opoziţiei anticomuniste. Interdicţiile au dus la formarea unei audienţe uriaşe pentru muzica rock în anii disoluţiei Uniunii Sovietice, la începutul anilor nouăzeci. Aceasta a asigurat popularitatea atât pentru trupele vechi cât şi pentru cele noi. Odată cu sfârşitul Uniunii Sovietice, această popularitate a rockului şi metalului în Rusia s-a terminat şi ea. Muzica rock nu mai este un fruct interzis, nu mai este trendy, aşa că cei care ascultau aşa ceva doar pentru că ceea ce era interzis era la modă au părăsit treptat rândurile fanilor. Noul show business rusesc este interesat în a obţine un profit maxim cu investiţii minime şi nu este profitabil să investeşti în muzica autentică şi complexă. Casele importante de discuri, asociate clanurilor familiale ale starurilor pop ruseşti au investit şi continuă să investească în promovarea unor proiecte pop artificiale concepute pentru cel mai larg public posibil, dar aceste proiecte există pentru un an, un an jumătate, maximum doi. Actualmente rockul şi metalul rusesc s-a întors în underground. La concertele rock din cluburile moscovite sau din alte oraşe mari ale Rusiei vin de obicei între 50 şi 250 de oameni. Majoritatea albumelor sunt autoeditate de către trupe. Promoterii şi casele de discuri nu sunt capabile să asigure trupelor o susţinere semnificativă.”

Pe site-ul vostru scrie aşa: “Veles, primul născut al trupei BUTTERFLY TEMPLE era destinat să devină primul album de metal păgân din Rusia, care va determina apoi apariţia unui întreg gen muzical.” Vă consideraţi inventatorii metalului păgân rusesc?

Michael Shmatko : “Când ne-am început noi cariera existau deja trupe în Rusia şi Ucraina ce cântau un gen de muzică ce avea să fie numit ulterior metal păgân. Nokturnal Mortum, de exemplu, erau deja cunoscuţi, dar albumele lor de început nu erau chiar metal păgân. Trendul a început să se contureze într-adevăr cam pe când a apărut Veles. Nu ne considerăm inventatorii metalului păgân rusesc, dar e evident că am făcut mult pentru acest stil. Este de asemenea un fapt evident că acel album a reprezentat o influenţă importantă pentru multe trupe din Rusia, dar şi din străinătate. Multe formaţii au putut să-şi înceapă mai târziu activitatea spunând „vrem să cântăm ca BUTTERFLY TEMPLE” şi asta cred că e cea mai mare realizare a noastră.”

Nickolay Korshunov : “Eu cred totuşi că BUTTERFLY TEMPLE a fost într-adevăr prima trupă pe scena pagan metal din Rusia. Teme ca patriotismul, vechile credinţe slavone, faptele de glorie ale strămoşilor au apărut bineînţeles şi în operele altor formaţii care existau deja înaintea noastră. Valoarea trupei BUTTERFLY TEMPLE pe scena metal din Rusia nu constă în aceea că ar fi fost prima care să cânte pagan metal, ci în faptul că a fost prima care a făcut-o într-un mod organic, consistent şi autentic. Pentru mine BUTTERFLY TEMPLE înseamnă şansa de a face o muzică ce vine chiar din inima Rusiei. BUTTERFLY TEMPLE este ca o comunitate etnică secretă, intens spirituală. Sunt convins de asta!”

General vorbind, cum arată scena pagan rusească?

Michael Shmatko: “Sunt prea multe formaţii în ziua de azi care se consideră pagan metal. Practic în fiecare oraş, pe fiecare stradă există una [râde]. În general, nivelul de pregătire al muzicienilor are de suferit totuşi [râde]. Ei se cred însă foarte tari cu muzica asta a lor! Mulţi simt că fac parte dintr-un fel de mişcare de protest, ceea ce atrage bineînţeles tineretul. Pe de altă parte, am întâlnit şi o serie de muzicieni neprofesionişti dar care cântă pe scenă într-un mod foarte onest. De cealaltă parte, o serie de muzicieni profesionişti pierd contactul cu lumea, cu sufletul oamenilor. Este foarte greu să ajungi la un anumit nivel de profesionalism şi să reuşeşti în acelaşi timp să păstrezi elementul uman, să-l ţii în viaţă. Mulţi dintre novicii de pe scena asta pagan sunt implicaţi într-un fel de trend folcloristic rusesc. Heavy metal cu balalaika într-o mână şi cu o matrioşka în cealaltă! [râde]. Aceasta nu este însă calea noastră de evoluţie. General vorbind, cred că foarte puţine trupe din Rusia cântă metal păgân într-un mod în acelaşi timp profesionist şi onest. Cred totuşi că BUTTERFLY TEMPLE este una dintre ele şi asta mă face foarte fericit.”

Stilul acesta este pentru voi un mod de a vă valorifica istoria, nu?

Nickolay Korshunov : “Sigur. Istoria noastră e foarte importantă pentru noi, ne inspiră, pe noi şi pe tovarăşii noştri de pe scenă. Istoria nu este pur şi simplu povestea lucrurilor ce s-au întâmplat în trecut. Povestea asta are legătură şi cu direcţia în care ne îndreptăm, respectiv cu modul în care o facem. Aşa că trebuie să tragem nişte învăţăminte din ea. Dacă ne uităm mai în adâncime la istoria ţării noastre putem înţelege şi ce facem bine şi ce nu facem bine în momentul de faţă. Strămoşii noştri nu ştiau cum arată un televizor sau un avion dar nu erau ignoranţi. Toţi care au venit în Rusia cu spada s-au întors mai devreme sau mai târziu de unde au venit sau au rămas aici pentru totdeauna. Strămoşii noştri au fost mari războinici, puternici atât în sens fizic cât şi spiritual. Puterea lor spirituală ţinea de lumea lor interioară, de credinţele lor prin care aveau acces la mai multe niveluri ale existenţei. Cred că ar trebui să medităm asupra faptului că credinţele noastre ancestrale au reuşit să supravieţuiască celor zece secole în care creştinismul a fost impus prin foc şi sabie.”

În ce priveşte acum scena pagan metal internaţională, ea reprezintă totuşi o şansă pentru trupe ca BUTTERFLY TEMPLE să ajungă la o audienţă mai largă. Vă interesează aspectele acestea?

Nickolay Korshunov : “Da, sigur. Este într-adevăr o situaţie foarte interesantă. Ne-am bucura ca muzica noastră să ajungă la toţi cei care ar putea fi interesaţi de ea. Cântăm în limba noastră maternă, dar nu cred ca asta să fie un obstacol în relaţia cu prietenii noştri din afara Rusiei, cu toţi cei care sunt curioşi de noi şi vor să ne susţină.”

Apropo, despre muzica rock-metal din România aveţi ceva cunoştinţe?

Nickolay Korshunov :  “Prea puţine. Din păcate”

Aveţi pe site-ul oficial un text englez foarte inteligent şi spiritual de prezentare a trupei. Cine este autorul, Alexey Morozov?

Nickolay Korshunov : “Alexey Morozov  este un fost slujitor al templului fluturilor. În momentul de faţă căile noastre s-au despărţit, din motive obiective. Alex a făcut mult pentru promovarea şi dezvoltarea trupei. Textul acela reprezintă doar o mică parte din contribuţia lui.”

Să vorbim puţin despre ultimul vostru disc, Earth. Faptul că pe ultimele voastre albume influenţele black metal sunt tot mai puţin evidente ţine de o decizie conştientă sau de o aşa-zisă evoluţie naturală?

Nickolay Korshunov : “Cred că este mai degrabă o evoluţie. Black metalul este un gen muzical destul de sărac în mijloace de expresie. Să cânţi acum black metal în forma în care a apărut cu douăzeci de ani în urmă e ca şi cum ai merge înapoi în timp. Trupele clasice de black au epuizat practic posibilităţile genului. Cu BUTTERFLY TEMPLE am încercat întotdeauna să nu ne închidem înăuntrul graniţelor unui gen, să nu ne cramponăm de etichete, indiferent care ar fi acestea, black, death, doom sau aşa ceva. Nimeni nu trăieşte toată viaţa cu mâncare de bebeluşi şi cu basme. Creştem, ne dezvoltăm şi descoperim noi posibilităţi. La fel, nu vrem să scoatem un album care să sune ca alte 10000 de albume de metal apărute în trecut. Cred că ideea noastră despre creativitate poate fi formulată cel mai bine astfel: muzica nu este dependentă de o anumită tonalitate stilistică, muzica înseamnă mult mai mult şi sunt multe lucruri importante în afara muzicii. Ce am vrut să facem de exemplu când am înregistrat Earth a fost muzică pur şi simplu. Dar una care să fie profund semnificativă. Asta este un lucru firesc pentru noi dar cred că este în acelaşi timp şi singura decizie corectă.”

Pe unde v-ar plăcea să concertaţi cu Earth?

Abrey: “N-avem nici un fel de planuri de turneu mai speciale. Ar fi important pentru noi să ajungem peste tot unde avem fani, unde lumea vine să ne asculte cu plăcere. Din acest punct de vedere am fi dispuşi să cântăm în fiecare colţ al pământului, dar până la urmă timpul va decide unde vom reuşi să ajungem într-adevăr.”

În încheiere, câteva cuvinte pentru fanii voştri din România?

Nickolay Korshunov : “Prietenilor noştri din România şi de peste tot şi oricui va citi acest interviu aş vrea să le transmit că sunt o parte a istoriei noastre, o parte a istoriei BUTTERFLY TEMPLE. Am vrea să găsiţi în muzica noastră sprijin şi inspiraţie. Sper ca într-o zi să ajungem să şi concertăm în România!”

Şi pentru cei care nu au auzit niciodată de BUTTERFLY TEMPLE?

Nickolay Korshunov : “Păi, dacă nu cunoaşteţi încă BUTTERFLY TEMPLE, căutaţi-ne, ascultaţi-ne, apoi formaţi-vă o părere proprie despre noi. Apoi scrieţi-ne câteva rânduri pe site-ul nostru. Şi cel mai important lucru, stay metal!”