Ironici dar optimiști. Un interviu cu SARMALELE RECI

by Gabriel Szünder

Primul album SARMALELE RECI  a apărut în urmă cu cincisprezece ani şi, dacă muzica lor s-a schimbat de atunci, ei scriu încă şi acum cele mai geniale texte de pe scena rock românească. Ultimul CD al SARMALELOR RECI, apărut nu foarte demult şi subintitulat cu modestie Best Of, este o revizitare nuanţată a istoriei muzicale a trupei. O seară la operetă ar fi oferit o ocazie bună pentru un interviu recapitulativ. La Peninsula am vorbit însă mai mult despre viitor decât despre trecut. Da, şi despre politică şi bani.

 

Acesta a fost primul concert bilingv român-maghiar la care am asistat vreodată. Faceţi asta des sau e ceva specific pentru publicul de la Peninsula?

Emil Viciu: „Mai face câteodată, dar de obicei în zonele româno-maghiare sau maghiaro-române, pentru că dacă faci la Bucureşti chestia asta nu înţelege nimeni nimic. Deşi bucureştenii au un oarecare simţ al umorului şi s-ar distra, dar n-ar înţelege nimic, va să zică, mare chestie n-am rezolva cu asta.”

Pentru noul album câte piese aveţi gata? Ultima dată când m-am uitat pe site-ul vostru scria că una.

E.V: „Două gata, deocamdată. Două gata, adică şi imprimate într-un oarecare stadiu şi mai avem una care-i gata şi aşteptăm să fie imprimată. Şi încă destul de multe, cam până la douăsprezece sau treisprezece care sunt în diverse stadii de evoluţie. Mai avem de finisat pe la texte, lucruri de genul acesta.”

Aveţi deja o imagine asupra produsului final?

Zoltán András: „Nu ne gândim la produs pentru că mai degrabă am vrea să dezvoltăm partea artistică. Abia după aceea vom vedea sub ce formă va fi produsul, dacă va fi clasic, cu o casă de discuri, sau dacă va fi online sub diverse forme, sau dacă va fi chiar gratuit, cine ştie.”

Da, v-aţi gândit serios să-l faceţi accesibil gratuit?

Z.A: „Nu am discutat încă despre asta, însă ar fi una dintre posibilităţi.”

Cum procedaţi, aveţi de la început o idee despre album în întregimea lui sau invers, scrieţi piesele una câte una şi le puneţi apoi cap la cap?

Z.A: „Le scriem pe rând şi vedem apoi cum se încadrează în tot, în întreg. De multe ori s-a întâmplat că unele cântece plănuite pentru un album au rămas afară, nu le-am putut include şi abia mai târziu am făcut ceva cu ele sau nu le-am mai folosit deloc.”

Din punct de vedere stilistic vă veţi aventura pe teritorii încă neexplorate?

E.V: „Atât câte ne permit cunoştinţele noastre muzicale.”

Şi textele vor reflecta în continuare aşa-numitele realităţi politice şi sociale româneşti?

Z.A: „Da, este marca SARMALELE RECI. Scriem despre realitatea socială şi culturală din această zonă. Spun din această zonă, deoarece avem şi piese cum este Cocktail Molotov, pe care am cântat-o în această seară, care are o oarecare legătură cu partea mai din est, cu Moldova.”

Un text ca Prostia-i la putere se referă explicit la România, în schimb Adrian Băsescu pare să implice o generalizare. Reprezintă asta din partea voastră o schimbare de viziune asupra politicii?

Z.A: „Noi astăzi trăim într-o lume în curs de globalizare sau care deja s-a globalizat şi se reflectă cumva şi în cântecele noastre acest mod de a înţelege lumea la un nivel global, al tendinţelor politice de a face tot felul de alianţe sau parteneriate sau cârdăşii. Sigur, acela a fost un cântec de conjunctură. Noi nu ne punem de fiecare dată să scriem ceva în acest stil, aşa cum nu am vrut să repetăm alte lucruri ce le-am făcut în trecut, cum e Violeta sau Telefonul nu mai sună. Nu vrem să le copiem şi să le multiplicăm la infinit, ci încercăm să scriem ceva proaspăt în funcţie de momentul respectiv. Unii ne-au întrebat de ce nu scriem despre nu ştiu ce eveniment şi noi am răspuns că nu suntem un grup ca Divertis, care în fiecare sâmbătă sau în fiecare duminică trebuie să spună ceva pe tema cea mai proaspătă.”

E serioasă chestia cu „căutăm sponsor pentru album” ce aţi pus-o pe site sau e doar o glumă?

Z.A: „Nu, am scris-o foarte serios. Noi în general n-am făcut campanii de acest fel, ne-am bizuit întotdeauna pe o colaborare cu o casă de discuri sau pe propriile noastre economii. Dar am pus acest mesaj la sfatul unui prieten care ne-a sugerat să punem un anunţ de genul acesta, căci nu se ştie dacă nu cumva cineva care ne simpatizează va veni să ne ajute.”

Şi a venit până acum cineva?

Z.A: „Nu.”

Pe cine nu aţi accepta în nici un caz ca sponsor?

Z.A: „Firme cu activitate imorală, să zicem.”

E.V: „Fabrici de armament, chestii din astea.”

Z.A: „Firme de seminţe modificate genetic.”

E.V: „Deşi – şi luaţi-o ca o glumă dacă vi se pare o prostie – eu le-aş lua banii şi la ăştia, numai de aia!”

Z.A. [râde]: „Asta a fost într-adevăr o glumă, deoarece noi nu am putea să facem un parteneriat cu cineva pe care apoi îl criticăm în mod direct sau în mod indirect.”

Vă puteţi închipui să apară cândva în România un candidat la preşedinţie în a cărui campanie electorală v-aţi implica de bună voie, cum fac tot felul de staruri rock în America?

E.V: „De bună voie? Never!”

Z.A: „În general noi nu am fost implicaţi în campanii electorale, noi suntem prea incomozi pentru toată lumea…”

E.V: „Dar ne simţim bine aşa! E o poziţie de pe care mai poţi vorbi, mai poţi emite o părere, mai poţi emite o pretenţie. În momentul în care te-a cumpărat cineva nu mai poţi, nu mai ai credibilitate.”

Mergeţi deseară să vedeţi EUROPE sau OMEGA?

E: „Mergem la toate!”

Marian Irimia: Şi la TRICKY?

E: „Dacă prindem, da.”

Apropo OMEGA, aş fi curios, Zoltán, Hobo [Földes László, solistul grupului maghiar Hobo Blues Band] a reprezentat o inspiraţie pentru tine?

Z.A: „Eram prea mic când au cântat ei, când erau în vogă, aşa cum eram prea mic când cântau OMEGA, când cântau Illés şi aşa mai departe. Eu sunt mai degrabă din generaţia cu EDDA şi alţii, mai încoace.”

E: „Dar stai, stai, că l-am ascultat.”

Z: „L-am ascultat, bineînţeles.”

E: „Şi Locomotiv GT…”

Z: „Acum privim în urmă, încercăm să găsim influenţele noastre şi e foarte greu să ne dăm seama care sunt acestea. Am ascultat atâta muzică şi suntem şi noi cu atâta experienţă încât propria noastră muzică e deja o referinţă pentru noi [râde].”

E: „Dar ne bucură foarte tare că ne dăm seama că noi suntem o influenţă pentru alte trupe tinere, deşi ni se pare amuzant când descoperim asta. Dar se întâmplă.”

Că tot vorbim de influenţe, acum în timpul concertului m-am luminat, dar Aurolac citează Cocaine, piesa lui JJ Cale, nu?

Z: „Nu citează, ci pe albumul nostru Aurolac este marcată oficial coproducţia, ca să zic aşa.”

Dar aţi prelucrat-o semnificativ.

E: „ O parte semnificativă e contribuţia noastră, dar piesa e a lui JJ Cale.”

Dacă aş zice că SARMALELE RECI e o trupă ironică dar optimistă, aţi fi de acord?

Z: „Da, absolut, absolut.”

E: „O să te cităm, ne place, e bine spus. Suntem o trupă sobră dar deschisă.”