„Noi energii”. Un inteviu cu POKOLGÉP

by Gabriel Szünder

În urma concertului pe care POKOLGÉP l-a dat anul trecut la Arad şi care, din diferite motive, a fost catastrofă, aş fi zis că viitorul trupei arată destul de sumbru. La Peninsula însă parcă ar cântat un alt POKOLGÉP, semnificativ întinerit şi foarte convingător. Acesta este şi răspunsul la întrebarea pe care mi-a întors-o chitaristul Kukovecz Gábor în timpul interviului pe care ni l-a acordat în backstage, pe când îşi trăgea sufletul după concertul ce tocmai se încheiase. Recenta cooptare a vocalistului Tóth Attila a fost, se pare, o mişcare inspirată.

Attila, să cânţi în POKOLGÉP intră în categoria visului devenit realitate?

pgTóth Attila: „De la vârsta de opt ani îmi doresc să fiu cântăreţ într-o trupă de heavy metal. Cândva în luna mai membrii POKOLGÉP m-au căutat la telefon şi m-au întrebat dacă n-aş avea chef să fiu noul lor vocalist. Aşa că da, consider că în momentul de faţă mi s-a împlinit un vis vechi. Iar în ce priveşte trupa, ei bine, POKOLGÉP este un nume care nu cred că mai necesită explicaţii.”

Să ocupi acest post după Kalapács József şi Rudán Joe reprezintă, bănuiesc, o provocare pentru tine.

T.A: „Sigur. Dar nu vreau să imit pe nimeni şi nu vreau să iau locul nimănui. Fiecare cântăreţ are o personalitate proprie, Józsi a avut-o pe a sa, la fel şi Rudán Joe. Încerc să fiu eu însumi şi publicul se pare că mă acceptă. Am impresia că am reuşit să mă integrez şi sper să rămână aşa şi pe viitor.”

Acesta a fost primul tău concert în România, nu?

T.A: „Primul cu POKOLGÉP. Am mai fost în România cu o trupă de teatru, Társulat, cu care am prezentat opera rock István a király.”

Şi a fost o experienţă pozitivă, concertul de astăzi seară?

T.A: „Absolut! Publicul a fost incredibil.”

Gábor, tu ce spui, cum funcţionează noul POKOLGÉP?

Kukovecz Gábor: „Păi, ai fost la concert?”

Am fost.

K.G: „Atunci spune-mi tu. De pe scenă eu văd lucrurile din altă perspectivă. Ce am văzut însă a fost că locul în care am cântat s-a dovedit prea mic pentru publicul care era curios de noi, că numărul spectatorilor a crescut constant în timpul concertului, că lumea a plecat de la scena mare şi a venit să ne asculte pe noi. Suntem foarte mândri de asta şi este un lucru foarte, foarte bun că nu numai rockerii maghiari au venit să ne asculte, ci toată lumea, căci muzica pe care o cântăm are într-adevăr o deschidere mult mai largă.”

Dincolo faptul că a fost un lucru inevitabil, crezi că înlocuirea lui recentă a lui Rudán Joe se va dovedi un lucru bun din perspectiva viitorului trupei?

K.G: „Am primit energii noi din partea lui Attila, care trebuie considerat de acum înainte al cincilea membru al trupei. Aşteptăm acum noul album, dar ce pot să spun deocamdată e că acest concert a fost o experienţă cu adevărat fantastică şi sper ca acest sentiment să nu ne părăsească pe viitor.”

Cine scrie muzica pentru acest viitor album?

K.G: „Este vorba de un album live, de concertul de prezentare al lui Attila. Va conţine o singură piesă nouă.”

Îi veţi da pe viitor şi lui Attila şansa să compună muzică pentru POKOLGÉP?

K.G: „Sigur, la noi oricine a putut să compună muzică şi până acum.”

Aţi cântat în ultima vreme mult prin România, dar îţi mai aminteşti de primul vostru concert aici?

K.G: „Să ştii că asta nu e o amintire plăcută. Primul nostru concert din România a fost o treabă destul de dură. Era încă o altă lume şi la noi şi la voi. Ce îmi amintesc e că cei care trebuiau să se ocupe cu afişele au fost ridicaţi de autorităţile locale, a avut loc apoi un accident de maşină şi băieţii cu afişele au murit. Aşa că acel prim turneu nici n-a mai avut loc. Asta a fost cândva în anii optzeci.”

Încă în anii optzeci, înainte de Revoluţie?

K.G: „Da. Mult timp nu s-a întâmplat apoi nimic în direcţia asta, dar har Domnului odată cu căderea Cortinei de Fier lucrurile s-au schimbat. Toate prostiile astea, ura între indivizi, ura între popoare tind să dispară şi acesta este un lucru foarte bun, căci oamenii sunt importanţi, la ei ar trebui să fim atenţi şi nu la tâmpeniile pe care le îndrugă unul şi altul. Ăsta este cel mai important lucru. Toţi suntem oameni.”

După câte pot să-mi dau eu seama, în Transilvania trupele maghiare „clasice” de metal – POKOLGÉP sau OSSIAN, de exemplu – au încă şi azi succes mai mare decât rockul de ultimă generaţie din Ungaria. De ce crezi că se întâmplă aşa?

K.G: „Dezlegarea misterului s-ar putea să stea în faptul că textele pieselor noastre nu sunt lipsite de conţinut, ele transmit nişte idei. Ideile acestea îi fac să gândească pe ascultători încă şi în ziua de azi, mai au încă un sens pentru ei, mă rog, pentru oamenii care gândesc. Pe mine acest fapt mă bucură mult, că există oameni care gândesc, care iubesc muzica, care sunt capabili să observe diferenţele de nuanţă între o formaţie şi alta. Există foarte multe trupe bune, noi nu suntem decât una dintre ele.”