„Cu bagajele făcute.” Un interviu cu GRIMUS

by Gabriel Szünder

Se întâmplă lucruri importante cu GRIMUS zilele acestea. Trupa a ajuns la porţile Occidentului. A făcut chiar primul pas dincolo. Unde îi e şi locul. Interviul care urmează a fost luat la festivalul Peninsula, nu la foarte mult timp după ce GRIMUS s-a întors din Anglia.

Cum aţi ajuns să colaboraţi cu producătorul britanic Adam Whittaker?

Valentin Rauca: “Ne-a descoperit pe MySpace. A ascultat câteva piese de la noi, i s-au părut atractive, ne-a contactat şi a zis că dacă vrem, o să facă un mix la o piesă de-a noastră, ca să vedem de ce e în stare. Şi a făcut în scurt timp. Ne-a plăcut foarte mult cum sună, după care a venit imediat să vadă în Cluj-Napoca un concert cu noi şi ne-am şi împrietenit. E un tip super-supertare. Între timp s-au mişcat foarte repede lucrurile şi ne-a dus şi în Anglia. E prima dată când cineva nu doar vorbeşte ci şi face lucrurile cu adevărat.”

O autentică poveste de succes românească…

V.R: „În devenire… Să nu exagerăm, deocamdată trebuie să prindem nişte arii mai mari. Adică avem motoarele pornite dar trebuie să şi confirmăm cu adevărat.”

Acum lucraţi efectiv cu Adam la înregistrarea noului album?

Bogdan Mezofi: „Momentan sunt pregătirile, dar vom lucra cu el, da.”

Acest mod de lucru este radical diferit de maniera în care aţi înregistrat albumul de debut?

V.R: „Asta e şi ideea, să aducem o chestie nouă faţă de primul album. Şi prin faptul că e Adam la butoane şi prin compoziţiile diferite faţă de primul album.”

Apropo compoziţii, singleul Started este semnificativ pentru stilul viitorului album?

V.R: „Chiar nu.”

Bogdan Mezofi: „A fost un fel de încercare după ce Adam a fost la noi la Cluj. Noi am compus deja oricum multe piese într-un stil total diferit după părerea mea şi după ce a venit Adam ne-a sugerat totuşi să facem măcar o piesă sau două şi mai… şi mai comerciale un pic.”

V.R: ”Mai radio friendly.”

B.M: „Şi aşa s-a născut practic piesa Started. Noi în câteva zile am tras-o acasă.”

V.R: „El vroia stilul nostru dar cu o piesă care să aibă o expunere mai mare, să poată să ajungă la diferite radiouri, care dacă piesa e puţin prea rock nu mai colaborează cu trupele. Aşa că piesa aceasta e făcută ca să ne ofere o expunere peste tot, după care oricum albumul nostru al doilea va avea parte de tot ce înseamnă GRIMUS, de piese mai profunde, de instrumentaţii mai elaborate. În nici un caz nu asta e noua direcţie a trupei.”

Înseamnă că aveţi deja o concepţie de ansamblu asupra albumului?

V.R: „Ştii, cum a fost şi la albumul trecut, piesele au fost alese după cât de mult ne plăceau fiecare, dintr-un număr mai mare de piese şi ne-am dat seama după ce le-am ales că ele au ceva în comun. Aşa va fi şi acum. Mi-am dat seama deja că vreo şapte piese au o tematică comună dar despre care deocamdată nu vorbim. Va fi ceva unitar într-adevăr. În primul rând relaţiile interumane, conflictele, situaţiile care apar. O să fie înglobate într-o formă care să le dea unitate. Şi ca stil şi ca versuri şi ca grafică, care să ne reprezinte cât mai mult.”

Concertele din Anglia cum au ieşit?

V.R: „Foarte bine. Neaşteptat de bine.”

Unde exact aţi cântat?

V.R: „În Londra şi Reading. Reading e un oraş la 60 de km de Londra unde se desfăşoară şi faimosul festival, dar concertele noastre nu a fost în cadrul festivalului. A fost în două cluburi din oraş. Primul a fost redeschiderea unui club foarte vechi numit Rising Sun, care s-a redeschis pentru concerte. Ultimii care au cântat acolo au fost SEPULTURA sau ceva de genul acesta. Publicul ne-a primit foarte bine. Au venit foarte mulţi după aceea la noi şi ne-au întrebat despre cum e în România, cum e cu albumul, unde îl pot găsi. Am epuizat toate CD-rile ce le aveam la noi. A fost un tip care după ce a venit prima dată la concertul nostru din Rising Sun s-a hotărât să mai vină la două. A venit după noi prin toate locaţiile în care am fost după aceea. A urmat un show cu mai multe trupe ale casei de discuri Eden Music, cu care urmează să colaborăm, de unde face parte Adam şi Luisa şi acolo reacţia a fost din nou extraordinară. Ni s-a spus de către mai mulţi englezi că am fost cea mai tare trupă din seara respectivă, ceea ce a fost măgulitor de-a dreptul. Unul dintre cele mai importante concerte a fost la Institutul Cultural Român din Londra, unde au venit foarte mulţi invitaţi ai Institutului şi ai lui Adam, oameni importanţi din industrie, radio pluggeri, oameni care se ocupă de case de discuri şi reacţiile au fost foarte bune şi acolo.”

Lehel Kiss: „Acolo a fost un concert acustic, restul toate au fost electrice. A fost o întâmplare foarte fericită pentru mine că am ajuns să cânt pe un pian achiziţionat mai demult de Dinu Lipatti, care e pianul Institutului Cultural Român. A fost o experienţă foarte plăcută.”

Institutul Cultural Român cum a ajuns să se implice în concertele voastre?

B.M: „Datorită lui Adam şi a asociatei lui, Luisa.”

V.R: „Noi am fost contactaţi de partea engleză. Am mai avut încercări de a face treaba asta din ţară dar nu s-au realizat.”

B.M: „Ei fiind acolo le-a fost mult mai uşor.”

V.R: „Am avut un foarte mare aliat în Institutul Cultural Român, prin Magda, care s-a ocupat de noi acolo. Ea a făcut nişte lucruri deosebite pentru noi şi ne-a făcut să ne simţim extraordinar pe toată durata şederii noastre acolo. Într-adevăr, a fost foarte bine, a fost o reuşită, nu ne aşteptam să fim primiţi atât de bine. Ultimul concert a fost din nou la Reading, în deschidere la trupa Does It Offend You, Yeah, o trupă foarte cunoscută, deşi mai mult în Europa decât în Anglia. Au păţit şi ei acelaşi lucru ca PLACEBO, că sunt mai cunoscuţi în restul Europei decât în Anglia. Au fost şi acolo nişte oameni importanţi cu care s-ar putea să se întâmple lucruri mai mari pe viitor. Deci totul a mers strună.”

Experienţa Artmania de anul acesta cum a fost?

V.R: „Mie mi s-a părut interesant că la Artmania a fost un concert electric şi unul acustic. La concertul electric a fost isterie totală pentru că a fost într-un club destul de mic în care s-a îmbulzit lumea. Concertul acustic a fost mai chill, aşa la asfinţit de soare, la finalul festivalului. Practic noi am închis festivalul. Am fost impresionat, nu ştiu băieţii ce zic.”

B.M: „În mare, săptămâna cu Anglia, imediat după aceea weekendul cu Sibiu… pentru mine a fost foarte frumos, a fost o experienţă frumoasă.”

V.R: „Era şi un titlu: şapte concerte în nouă zile. Anglia şi cele trei – Fânfest şi cele două cântări la Artmania. Pentru unii asta ar putea să pară mult, dar în principiu asta-mi doresc, o trupă care are treabă.”

Nu acum cântaţi prima oară la Peninsula, nu?

B.M: „Cred că a patra oară. Cel puţin din câte îmi amintesc eu. În fiecare an ne-a plăcut foarte mult, sperăm fie şi anul acesta la fel.”

Şi anul acesta pe cine v-ar plăcea să vedeţi?

B.M: „La TRICKY aş vrea să mă duc.”

V.R. [fredonează The Final Countdown]: „La EUROPE”.

Lehel: „Unii dintre noi şi la OMEGA.”

V.R: „Va fi un show destul de mare. Sunt monştrii sacri aici. Chiar dacă nu eşti neapărat fan, merită să vezi aşa ceva.”

Dacă ar depinde de voi, aţi dori ca GRIMUS să realizeze un breakthrough internaţional, căci bănuiesc că v-ar schimba viaţa în mod radical?

V.R: „Asta ne dorim să facem cu toţii şi dacă am răzbi pe plan internaţional ar fi mult mai uşor să şi trăim din asta. Acesta e visul nostru şi n-o să facem compromisuri, pentru că ne-am şi chinuit mult pentru asta.”

B.M: „Suntem cu bagajele făcute.”