ASHAENA, Cei născuţi din Pământ (2009)

by Gabriel Szünder

Se pare că metalul tip „sânje şi glie” ia tot mai mult aspectul de mişcare muzicală în România. Este nu numai un fenomen, dar şi un stil interesant: „tradiţional acestor meleaguri” – cum spunea dl. Vuiet într-un interviu – şi în acelaşi timp cu şanse bune pe piaţa internaţională a metalului păgân. Acum, chestia cu genul acesta e că un mesaj atât de greu de sensuri este bine să fie susţinut de o muzică la fel de densă. Este cazul cu NEGURĂ BUNGET, pentru că acolo în primul rând muzica are putere de conjurare şi nu cuvintele. Nu este însă cazul cu ASHAENA. Există şi aici concepţie – vămile văzduhului, care ar trebui pesemne să aibă legătură cu „perioada precreştină de pe teritoriul României” – dar aceasta abia dacă este mai mult decât ornamentaţie, ce ţine şi ea de o  reţetă muzicală şi ideologică dată. Astfel, nu este deloc surprinzătoare supraîncărcarea Celor născuţi din Pământ cu fel de fel de introuri, outrouri şi interludii muzicale. Dimpotrivă, absenţa acestora ar fi mai greu de explicat. Bine că cu un simplu Winamp poţi să reduci CD-ul la aproximativ 40 de minute. Adică, la dimensiunile umane ale unui LP de modă veche.

Cea mai bună dovadă a faptului că Cei născuţi din Pământ participă la naşterea unui curent este că poate fi apreciat prin raportare la câteva trupe româneşti, fără a fi necesare referinţe la clasicii metalului păgân internaţional. În primul rând, prin raportare la Ceasul aducerii-aminte şi Voievozii, albumele de debut BUCOVINA şi BUCIUM. La nivelul acestei comparaţii, ASHAENA e puţin mai unidimensională decât BUCOVINA, puţin mai imaginativă decât BUCIUM. Un fel de BUCIUM bântuit de black metal. A se asculta în acest sens Blajinii sau Ce va să vină. Ţărână sa sânje este, pe de altă parte, black metal altoit pe PHOENIX. Sau invers. Chitara scintilantă din Gruia lui Novac este un brand NEGURĂ. Pe lângă acestea, există pe album, în piesa de titlu şi în câteva alte locuri, şi ceva elemente de heavy metal clasic. Şi asta spre binele lui, aş zice. Crunt miaz di noapte însă, care după introurile Alungare şi Cea dintâi vamă este prima piesă propriu-zisă, plonjează în IRON MAIDEN într-un mod destul de derutant.

ASHAENA nu este încă ARKONA dar se simte la muzicienii care au conceput Cei născuţi din Pământ nu numai seriozitate dar şi o foame din care s-ar putea naşte pe viitor lucruri mai mari.