Onestitate hardcore. Un interviu cu PROOF

by Gabriel Szünder

PROOF lucrează de câţiva ani la aculturaţia crossover thrashului în România. În anul Domnului 2010 această lăudabilă activitate a ajuns să se concretizeze sub forma unui EP intitulat Blood Money, un material promiţător din toate punctele de vedere. Luci K., chitaristul trupei, ne-a acordat un soi de interviu-fulger în care a dezvăluit câte ceva din Weltanschaungul PROOF.

 

Povesteşte, te rog, puţin despre istoria trupei?

“Trupa s-a format în luna mai 2007. Fiecare dintre noi am mai cântat în diverse trupe din provincie. În decursul a trei ani totul s-a rezumat la concerte şi abia în 2010 am realizat primul material discografic. Poate mulţi se întreabă de ce aşa târziu. E simplu: schimbările dese de componenţă nu fac decât să ne ţină pe loc.”

PROOF – „dovadă” pentru ce?

„Tot ceea ce facem e o dovadă atât pentru noi cât şi pentru cei din jur.”

Faptul că aţi scos un EP în loc de un album a avut doar motive financiare?

„Nu a avut deloc motive financiare ci doar am hotărât să înregistrăm cinci piese şi aşa a luat naştere Blood Money”.

Mi-a plăcut mult coperta EP-lui. Aţi ales-o dintre mai multe variante sau cum a luat naştere?

„Având în vedere că o bună perioadă de timp am locuit ân apropierea Casei Poporului şi în fiecare zi aveam neplăcerea de a o privi am hotărât să le facem o “dedicaţie“ tuturor şobolanilor din interior [râde]. Noi am venit cu ideea iar Costi 13 a realizat-o.”

În momentul de faţă câte piese aveţi „în sertar”?

„În jur de zece piese, altele fiind în curs de compoziţie, care vor intra si pe viitorul album PROOF.”

Albumul de debut pe când poate fi aşteptat?

„Sperăm că într-un an să intrăm în studio. Acum ştii cum e… noi ne dorim, să sperăm că vom şi realiza ce ne-am propus.”

E serioasă chestia ce am citit-o pe pagina MySpace a lui Mihai, că este adept al mişcării straight edge? E ceva asumat de întreaga trupă?

„Da, este adevărat. El a hotărât să devină adeptul mişcării straight edge. Fiecare işi alege stilul şi modul de viaţă. Ceilalţi membri, inclusiv eu, nu suntem adepţi ai acestei mişcări, suntem mai kamikaze [râde].”

„La nivel de concerte ce experienţe pozitive-negative aţi acumulat până acum? Cum a fost concertul cu BORN FROM PAIN?

„Îmi este greu să-ţi spun cam care ar fi experienţele pozitive şi negative. Cert este că fiecare concert are ceva aparte, cum a fost şi cel cu BORN FROM PAIN.”

În hardcore ce crezi că e mai important, originalitatea sau onestitatea?

„Normal ca onestitatea.”

Am impresia uneori că în România muzica hardcore este în faza de imitaţie a unor forme exterioare. Nu mă refer la faptul că trupele nu sunt destul de originale, ci la lipsa aşa-zisei atitudini hardcore. Ce părere ai despre asta?

„Acum, fiecare  înţelege ce vrea  prin hardcore. De exemplu, mulţi consideră că a fi hardcore este egal cu a te bate non stop. Nu pot să-i numesc pe acei indivizi decât cocalari.”

După experienţa ta, condiţiile grele de pe la noi naşte mai degrabă solidaritate între trupele underground sau opusul?

„Îmi pare rău să o spun, dar nu numai că nu există solidaritate, ba chiar mâncătoria e la loc de cinste. De la o vreme oamenii nu mai vin la un concert pentru muzică, ci mai mult ca observatori. “Ia să vedem, au mai învăţat ceva ăia de la ultimul concert”. Nu am ce să le transmit unor astfel de oameni decât: MULTĂ……..sănătate.”

Dacă aţi organiza un festival internaţional de hardcore pe cine aţi invita?

„Hmm?! Am putea organiza un festival, la câte trupe preferate avem. Cred ca TERROR, AGNOSTIC FRONT, SWORN ENEMY, SICK OF IT ALL…”

Ce concerte plănuiţi să vedeţi vara aceasta?

„Sperăm să ajungem la With Full Force.”

Mulţumesc pentru interviu!

„Şi noi vă mulţumim.”