KREPUSKUL, CRONIC @ Flex, Arad, 22.05.2010

by Gabriel Szünder

Înainte de concert aveam zero informaţii despre CRONIC şi oarece emoţii după experienţa unor trupe de deschidere din ultima vreme de la Flex. Până la urmă KREPUSKUL şi CRONIC s-au dovedit un cuplu perfect. CRONIC sunt din Oradea şi Oradea dă impresia că evoluează încet spre un centru al metalului (mai) extrem din România. Faţă de celelalte trupe româneşti care practică thrashul în variantă crossover sau metalcore, CRONIC lucrează cu un sound mai old-school şi cu un real simţ pentru acest gen de muzică. Mie, cel puţin, riffuiala lor Bay Area mi-a mers la suflet. Piesele CRONIC sunt parcă puţin cam lungi – nu în sensul că ar fi plictisitoare dar puţin cam laxe ca structură. Şi aşa, în mod normal trupa ar trebui să aibă un viitor strălucit. Sau măcar un viitor. Cu câteva coveruri bine alese sunt convins că şi un concert CRONIC „normal” merită banii. Trupa a făcut, de altfel, admirabil faţă lipsei totale de interes cu care a fost întâmpinată producţia lor.

KREPUSKUL sunt o formaţie inexplicabil, nejustificat de veselă pentru black metal. Sunt curios cum ar fi sunat chiote ca „Arad, vă place muzica latino?”, „Arad, vă place să dansaţi?” în deschidere la un MAYHEM sau un MARDUK. Poate că acolo ar fi adoptat o mină mai serioasă. În orice caz, Andu pare să aibă un talent real pentru stand-up comedy. Înainte de începerea cântării s-a proiectat Game Over, ultimul clip al trupei. Foarte serios făcut. Ulterior, melodia a fost cântată live. Pentru mine a fost punctul culminant al serii. Plus soloul de baterie al lui Alex. Spectaculos! Cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva la un concert black metal? Sau ce o fi. Din ce am auzit live şi din ce cunosc de pe noul album, am impresia că KREPUSKUL încearcă să altoiască pe black metal diferite elemente mai „moderne”, mai groove. O direcţie incitantă, ca să zic aşa. Asta e valabil pentru toate piesele noi cântate la Arad (Fall, Morning, Break, Awake, posibil şi altele), dar dintre care Hamsters merită din nou menţiune specială (şi felicitări pentru titlu!). Acestea au fost combinate inteligent cu piesele mai vechi, mai directe (v. Dead Inside, Imprisoned Paradise), aşa că nivelul de interes a rămas constant. Revenind la cele culese de pe Game Over, interludiile jazz sună totuşi puţin cam aleatoriu. Cel puţin live. Se pare însă că acestea dau caracterul „experimental” al muzicii. Ce să zic, eu aş lăsa-o mai moale cu acest termen. Să rămânem la constatarea că KREPUSKUL e o trupă plină de imaginaţie şi de idei bune. Sper ca Game Over să aibă ceva ecou şi în afara graniţelor.