TEP ZEPI @ Flex, Arad, 15.05.2010

by Gabriel Szünder

Greu se formează publicul rock la Arad. În loc să crească de la un concert la altul, scade. Cu atât mai lăudabilă insistenţa celor care, mă rog, insistă. Organizatori şi fani. Cine n-a fost la TEP ZEPI a pierdut un concert tare. Cu toate acestea, concertul a avut aerul de sfârşit de sezon. Trupa a cântat în întuneric şi trebuie să fi fost alegerea lor căci există ceva lumini acolo. N-au adus CD-ri de vânzare, nici măcar, aşa, de ochii lumii, în condiţiile în care dacă omu’ mai dă banu’ pe CD în lumea de azi sunt mai mari şanse s-o facă după un concert reuşit. La capăt n-au vrut să revină pentru bis, iarăşi, nici măcar de ochii lumii. Măi, măi, fanul rock e o specie sensibilă. Faţă de asta, celor de la INSANE puţin le-a lipsit să cumpere câte o bere pentru fiecare dintre cei prezenţi.

Se pare că undergroundul românesc evoluează totuşi, atât în cantitate cât şi în calitate. Mie, de exemplu, mi-a scăpat faptul că mai nou în TEP ZEPI cântă Petra Acker. S-ar putea spune că am fost şocat. Petra are o voce faină, profundă şi senzuală, dar tot am rămas cu impresia că TEP ZEPI merge mai bine cu un bărbat la microfon. Poate e numai chestie de obişnuinţă. Din punct de vedere vizual fără îndoială că au avut de câştigat. Că tot suntem la temă, John este nu doar un baterist supertalentat dar cu entuziasmul său care aminteşte de Dave Grohl de pe primele clipuri NIRVANA, oferă şi un spectacol distractiv. Centrul, axul, pivotul trupei este însă Mihnea F., regele riffurilor psihedelice. L-am văzut şi cu LUNA AMARĂ, a fost în formă mare şi acolo, dar aici are posibilitatea să se desfăşoare în totală libertate. Şi o face, tată! Apropo, TEP ZEPI, LUNA AMARĂ şi THE OTHERS ar putea să formeze deja un mic sindicat. Sau o mare familie. În fine, Petra este regina a orice, numai a comunicării nu. Acum, nu ştiu, putea să fie oboseală, supărare, sau atitudine shoegaze (sandalgaze, mai precis) asumată până în pânzele albe. Oricum, alternativă interesantă la restul trupelor româneşti pe care le cunosc.

Mihnea a cântat într-un tricou THEM CROOKED VULTURRES, ca să fie clar despre ce este vorba aici. THEM CROOKED VULTURRES … QUEENS OF THE STONE AGE… Pe la mijlocul setului a apărut şi Down, coverul STONE TEMPLE PILOTS . Astea ar fi, să zicem, pietrele de hotar ale muzicii TZ. În rest, au dat frâu liber câtorva dintre piesele lor introvertite, cântate când în engleză, când în română. Fără nici un dubiu: TEP ZEPI merge mai bine în engleză. In My Bedroom, mai upbeat, ar fi trebuit să pună în mişcare publicul şi probabil că ar fi făcut-o, dacă ar fi existat public. Trupa a avut, de altfel, un sound atât de curat încât basul putea să-ţi scoată amigdalele. Se pare că este ceva obişnuit pentru TEP ZEPI, căci piesele lor sună bine şi în înregistrările live de pe YouTube. Concertul s-a încheiat, cum spuneam, cam brusc. Wham bam thank you maam

Sper totuşi că TEP ZEPI vor avea cândva parte de succesul pe care-l merită.