AT VANCE, Ride The Sky (2009)

by Gabriel Szünder

Am citit în ultima vreme pe siteul acesta enunţuri condescendente despre aşa-numitul deutschmetal. Ca şi cum lipsa de imaginaţie ar putea fi un specific naţional! Ca şi cum Germania n-ar fi avut întotdeauna formaţii ca SCORPIONS, MEKONG DELTA sau THE OCEAN. Mă rog, pe THE OCEAN nu i-au avut dintotdeauna dar îi au acum. Important e însă că în Germania au existat întotdeauna trupe creative, ce făceau parte, după orice standarde, din prima linie a muzicii internaţionale. Dacă Germania s-a evidenţiat prin ceva a fost mai degrabă faptul că acolo heavy metalul a avut întotdeauna onoare. Şi mai are şi acum. Din acest punct de vedere Germania este un fel de Japonie a Europei.

AT VANCE, împreună cu EDGUY şi BRAINSTORM, reprezintă crema generaţiei mai noi a heavy metalului nemţesc. Oliver Hartmann, fost vocalist AT VANCE, a cântat şi cu EDGUY, aşa că totul se prezintă ca o familie mare şi fericită. AT VANCE este construită, de altfel, în jurul lui Olaf Lenk, chitarist extraordinaire, moştenitor al spiritualităţii lui YNGWIE MALMSTEEN, memorie vie a vremurilor când guitar hero nu era numele unui joc video. Şi este vorba de un MALMSTEEN din perioada lui de glorie, TrilogyOdissey. Pe Ride The Sky, malmsteenismul explodează pe a treia piesă, Last In Line, pe care maestro Lenk îşi dă aşa cu adevărat drumul şi ajunge la climax pe End Of Days. Mai avem apoi Vara lui Vivaldi, care va emoţiona pe oricine a cărui inimă bate şi azi mai repede când aude Metal Heart de ACCEPT. Pe de altă parte, şi aici se vede că AT VANCE nu este un simplu epigon MALMSTEEN, Olaf se mişcă mai bine în hard rockul tradiţional decât Yngwie. Drept exemplu se găseşte aici Wishing Well, un cover FREE, care a mai fost prelucrat şi de Gary Moore. Probabil nu din greşeală a fost aleasă această piesă, căci dacă asupra stilului lui Lenk a mai avut influenţă cineva în afară de MALMSTEEN, acesta a fost tocmai Gary Moore.

Există însă un domeniu în care AT VANCE dă într-adevăr dovadă de lipsă de originalitate: titlurile melodiilor. Ride The Sky este nu numai o piesă HELLOWEEN, dar este şi numele unui proiect al fostului baterist HELLOWEEN. You And I este un titlu folosit deja de SCORPIONS – tot pentru o baladă, ca şi aici. Power? Dumnezeule, bine că nu i-au zis Metal sau direct Song. Iar ultima piesă se numeşte Farewell. No comment. Asta nu afectează bineînţeles calitatea muzicii, dar puteau să se străduiască totuşi puţin mai mult.

Că muzica AT VANCE este curat optzecistă, aste e clar. Dar este în plus atât de „clasicistă”, atât de lipsită de pasiuni, atât de pură, că ai impresia că a fost făcută toată numai de virgini. Ar merge şi ca terapie de reabilitare socială în Clockwork Orange. Pe de altă parte, deşi este un chitarist virtuoz, Olaf Lenk face albume centrate pe piese şi nu pe propria sa persoană. Curat edelmetall, acest AT VANCE din 2009.