SWASHBUCKLE, Back To The Noose (2009)

by Gabriel Szünder

Vocalsitul trupei SWASHBUCKLE se numeşte Admiral Nobeard şi umblă cu un papagal de pluş ataşat de umăr. Deci nu, nu este vorba de noul VOIVOD. E adevărat, pe de altă parte, că şi în thrashul umoristic există precursori venerabili. TANKARD, de exemplu. Iar în ziua de azi se mai mişcă şi trupe ca MUNICIPAL WASTE, care nu sunt nici ei un monument al seriozităţii. Partythrash acolo, piratethrash aici. Amiralul Fărăbarbă, care are, bineînţeles, barbă – arată chiar ca un Walter Olkewicz (Jacques Renault din Twin Peaks) bărbos şi ochelarist – este un tip cu adevărat simpatic, merită urmărite clipuleţele de pe pagina lor MySpace, în care îşi dă cu părerea despre diferite subiecte. Despre METALLICA, de exemplu. Să cânţi thrash cu ochelari este în sine un lucru impresionant, zic eu. Apoi, sincer, valul neothrash este de pe acum suprasaturat, aşa că trupele au nevoie de ceva care să le diferenţieze. Întrebarea e câte piei se pot trage de pe poanta asta cu piraţii thrash până devine răsuflată.

Back To The Noose conţine în jur de douăzeci de titluri, ceea ce are darul să sperie şi pe cel mai curajos dintre thrasheri. Situaţia nu este însă gravă, majoritatea sunt intermezzouri acustice de diferite tipuri, latine, celtice etc. Mai sunt unele – pe care le-am apreciat în mod deosebit – ce par furate de la Monty Python. Introul promite, de altfel, ceva foarte-foarte epic şi teatral dar nu este, har Domnului, cazul. Din punct de vedere muzical, există o piesă cu adevărat tare pe disc, chiar cea care îi dă titlul. Aş zice că Splash-N-Thrash mai este o piesă serioasă, dar cum poţi să afirmi despre o piesă care se numeşte Splash-N-Thrash că e serioasă? De bună seamă, asta e cam puţin pentru un album întreg. Nu e vorba însă că restul albumului ar fi slab, e mai degrabă eclectic. Sharkbait şi We Sunk Your Battleship sunt ceva crossover, prima pe linia vechiului SUICIDAL TENDENCIES, a doua şi mai alandala, cu versuri scuipate în microfon şi cu o chitară ce sună ca şi cum aş cânta eu la ea. Rounds of Rum este un thrash mai old school, Cruise Ship Terror de-a dreptul un exerciţiu de stil Bay Area, iar Attack!!! o brutalitate deathrash cu o lungime de sub un minut. Şi aşa mai departe.

Există şi un album de debut SWASHBUCKLE din 2006, intitulat Crewed By The Damned. Să spui că nu e foarte diferit de acesta ar fi încă un mod politicos de a formula. În urmă cu vreo cinci ani, un album ca Back To The Noose ar fi meritat cel puţin 8 puncte din 10. În ultima vreme au apărut însă atâtea albume thrash ieşit din comun de bune încât nu te lasă mâna să treci peste:  7/10.