GRIMEGOD, TRADE MARK @ Club Nerv, Arad, 19.02.20210

by Gabriel Szünder

Am vrut să-mi fac un bine, aşa că am sărit peste TRADE MARK.

Pentru GRIMEGOD a fost vorba de un fel de concert aniversar, de „majorat”, aşa că articolul acesta ar trebui să fie oricum despre ei. Şi dracu’ ştie cum, dar în seara aceasta s-au potrivit într-adevăr toate pentru ei – entuziasmul spectatorilor, calitatea soundului, tot. Şi trupa a fost, în primul rând, în formă mare. Am mai văzut şi concerte GRIMEGOD mai nesigure, dar acesta nu a fost unul dintre ele. Dată fiind natura evenimentului, se ştia dinainte că vor cânta mai ales de pe primele două albume, dar au apărut până la urmă şi câteva piese mai noi. Roads acesta rămâne deocamdată un fel de Godot al death metalului românesc, chiar dacă coperta poate fi deja admirată pe tricourile membrilor formaţiei. Tubi zicea la un moment dat în timpul concertului că ar fi vrut iniţial ceva mai special, cu proiecţii din vechile concerte, lucru la care au trebuit să renunţe din motive obiective. Păcat. Nu numai că sunt fan al acelor înregistrări – cel puţin cât am văzut din ele – dar ar fi fost un experiment interesant. În orice caz, dacă te uiţi la acele filmuleţe, vezi în primul rând cum entuziasmul nebun al anilor de început s-a transformat treptat în experienţă scenică şi lejeritate în comunicarea cu publicul. În momentul de faţă, Tubi ştie să ţină fără probleme în mână un concert lung de două ore, cum a fost acesta. În sală au fost prezenţi mulţi dintre prietenii trupei, ceea ce a dat concertului un caracter chiar foarte interactiv. Şi cum publicul a fost – har Domnului – suficient de numeros, concertul a avut o atmosferă foarte underground. Fum de ţigară în loc de oxigen, transpiraţie pe pereţi.

GRIMEGOD au cântat aproape tot albumul Under The Sad And Silent Sky şi, sincer, piesele sună convingător şi după zece şi ceva ani. Dacă te gândeşti cum sună unele dintre ele în variantă înregistrată, chiar merită ascultate live. În acest sens – mă rog, în primul rând în acest sens – un album GRIMEGOD live ar fi o chestie faină. În ce priveşte discul amintit, am impresia că pe cât de exotic suna domnişoara care apărea pe alocuri acolo – ca o Siouxsie puternic alcoolizată – este singurul element care nu mai merită recuperat. Important în legătură cu muzica GRIMEGOD mi se mai pare că – dincolo de faptul că conţine evident şi elemente doom – oricât de death ar fi, piesele nu sunt niciodată lipsite de feeling, aşa că agresarea de lungă durată a timpanelor de către trupă nu devine un chin. Iar piesele noi se deosebesc de cele vechi în primul rând prin groove şi asta e o evoluţie pozitivă.

GRIMEGOD au încheiat concertul cu The Sleeping Beauty. Căci, indiferent de care parte a scenei ne-am afla, suntem în primul rând – nu-i aşa – fani. Mie cel puţin asta mi-a sugerat fatul că nu au terminat cu una dintre piesele lor de rezistenţă ci cu un cover. Şi mi-a plăcut. Apoi, şi zeii adâncurilor au fost destul de generoşi căci, deşi s-a întins până după miezul nopţii, concertul nu a fost întrerupt la insistenţele poliţiei, ca un altul ce a avut loc cu două zile mai târziu în acelaşi loc.

Setlist:

My Dead Look

Tears In Paradise

Sentiment

Falling Star

The Bitter Revenge

Dreamside Scream

Coşmar prefabricat

In Quest

Lost Sunrise

Song Of My Beautiful End

I Lost You

Industria muzicală

Narcotic Slumber

Silent Suicide

Godless Cry

The Sleeping Beauty