Cum poţi să fii hardcore în Maramureş? Un interviu cu LEGION

by Gabriel Szünder

Cum poţi să fii hardcore în Maramureş? Răspunsul îl reprezintă în momentul de faţă trupa LEGION. La zece ani după Marfă, LEGION şi-au scos anul trecut al doilea album, Black Underground, înregistrat în engleză şi apărut la Hammer Music/Nail Records. Black Underground este probabil mai aproape de idealul NYHC decât orice album înregistrat vreodată de o trupă din România. Nu l-am întrebat însă pe Rudi Stauder ce se ascunde în undergroundul negru, l-am îndemnat mai degrabă să ne povestească cum au ajuns LEGION până acolo.

 

Povesteşte, te rog, despre începuturile trupei, despre perioada dintre înfiinţare şi contractul cu Pro-Music.

„La începutul anilor ’90, scena underground din România era foarte bogată. Existau multe trupe talentate, entuziaste, şi foarte înfometatate după afirmare. De asemenea, numeroasele festivaluri care se organizau atunci ofereau acestora ocazia de a cânta live. Aşa cum se spune, o trupă îşi demostrează adevărata valoare pe scenă, în faţa publicului. Din păcate, greutăţile materiale şi financiare din acea perioadă au determinat multe trupe să renunţe. Pentru o vreme, acestea au încercat să compenseze lipsurile materiale prin entuziasm şi pasiune, însă e greu să reuşeşti dacă nu ai instrumente mai performante, săli de repetiţii şi studiouri bine echipate, şi nu în ultimul rând, bani. Iar în lipsa internetului, posibilităţile de promovare se reduceau, în afara concertelor, la câteva emisiuni de radio şi televiziune sau la schimbul de casete demo. LEGION şi-a început activitatea în acest context, undeva prin vara anului 1994. Otto, chitaristul nostru, mai cântase înainte şi în alte trupe, deci avea ceva experienţă. În acea vară, am reuşit să scriem trei piese cu care am participat la festivalul Sam Rock unde, după ce am coborât de pe scenă, ne-a întâmpinat Doru „Rocker” Ionescu care ne-a şi luat un interviu pentru radio. În acel moment ne-am hotărât să continuăm cu trupa, văzând aprecierea multora dintre spectatori şi a celor din presa de specialitate. Au urmat mai multe apariţii la festivaluri din ţară, precum Posada Rock, Metalfan, Constelaţii Rock sau Top T, locuri unde ne-am întâlnit cu multe trupe, dar şi cu promotori. După editarea a două casete demo („Lista Neagră” din 1995 şi ”Rezistă” din 1996), l-am cunoscut pe Nelu Brânduşan de la Promusic Prod. care ne-a oferit sprijin şi chiar un contract pentru editarea albumului nostru de debut. Ne-am apucat repede de treabă şi am pregătit un material format din opt piese de thrash/hardcore, intitulat Marfă. Albumul a fost lansat în decembrie 1999 şi promovat printr-un turneu prin ţară.”

Ce însemna pentru voi – în România la începutul anilor ‘90 – muzica hardcore, mai degrabă BIOHAZARD sau BLACK FLAG?

„Eu am descoperit hardcore-ul în primii ani de după Revoluţie, mai exact prin intermediul unor trupe ca BIOHAZARD şi PRO-PAIN. Ştiu că BLACK FLAG sînt printre pionierii genului, tot respectul pentru ei, însă nu aş putea spune că m-au influenţat. Hardcore-ul este o muzică relativ simplă, însă plină de atitudine, ceea ce contează mult pentru mine.”

Black Underground mă face să cred că aţi ascultat şi SLAYER şi SEPULTURA. Greşesc?

“Ca rockeri care am crescut la începutul anilor ’90, bineînţeles că am ascultat SLAYER şi SEPULTURA, şi e normal că au avut o influenţă asupra muzicii noastre. La capitolul influenţe aş mai adăuga şi MESHUGGAH, o trupă pe care o admirăm în mod special.”

Stilul pe care l-aţi ales are legătură cu faptul că hardcore-ul este asociat de obicei cu critica socială?

„Nu neapărat. Pur şi simplu ne-au plăcut şi încă ne plac stilurile hardcore şi thrash, în special îmbinarea acestora. Conţinutul textelor a fost şi este dat mai ales de faptul că sîntem preocupaţi de ceea se întâmplă în jurul nostru. Cu siguranţă, textele hardcore şi thrash au în general o tentă socială destul de pregnantă, filosofia noastră fiind că eşti liber să critici orice ţi se pare anormal atâta timp cât critica e realistă şi argumentată.”

În Occident punk-ul şi hardcore-ul sunt asociate în general cu ideile politice de stânga. În România lucrurile sunt desigur mai neclare, dar în principiu aţi merge atât de departe încât să vă asumaţi o ideologie politică concretă?

„Aşa cum spuneam mai înainte, stilurile thrash şi hardcore, pe care le practicăm la ora actuală, au fost întotdeauna puternic orientate înspre critica socială, mai ales cea de stânga, însă fără a atinge extrema acesteia. De exemplu, dacă citim cu atenţie multe din textele celor de la KREATOR, BIOHAZARD, sau SEPULTURA, observăm că acestea au o tentă socială foarte pronunţată, deoarece dezbat probleme serioase, cum ar fi poluarea mediului înconjurător, războaiele, goana după profit cu orice preţ, consumul de droguri, sărăcia, manipularea opiniei publice etc. Din păcate, acestea sunt probleme cu care ne confruntăm zilnic şi pe care nu le putem ignora; nu ne putem preface că nu există. Sigur, e important să le abordăm şi să le criticăm de o manieră cât mai constructivă. În acelaşi timp, nu dorim să ne asumăm nicio ideologie politică aparte, şi respingem cu fermitate orice formă de extremism politic.”

Revenind la Black Underground, îţi spun sincer că mie textele voastre mi se par puţin cam abstracte, mai ales de când aţi început să cântaţi în engleză. De exemplu, ziceţi pe MySpace că unele texte abordează problema colaborării cu comunismul. Mă întreb însă dacă un ascultător din Germania, de exemplu, prinde toate aluziile de genul acesta. Întrebarea e aşadar dacă nu ar fi mai util, mai ales când vine vorba de aşa-zise „realităţi româneşti”, să spuneţi lucrurilor mai direct pe nume?

„Într-adevăr, textele de pe Black Underground sînt mai abstracte decât pe precedentul album, dar asta nu se datorează faptului că acum cântăm în engleză. Atunci când le-am scris, am avut în minte anumite situaţii concrete sau genuri de persoane, însă fiecare le poate interpreta în mod personal. Singurul text de pe album care atinge problema colaborării cu fostul regim comunist este cel al piesei Why?. Cel puţin la asta ne-am gândit când l-am scris. Este vorba despre acei indivizi care au ales să colaboreze cu un regim tiranic, în special din oportunism şi pentru avantaje personale. Din păcate, această alegere a avut consecinţe nefaste asupra multor oameni nevinovaţi din jurul acestora. Iar după 1989, mulţi dintre aceşti oportunişti s-au adaptat foarte repede noilor realităţi politice şi economice, şi nu şi-au asumat răspunderea pentru dramele pe care le provocaseră în trecut. Însă putem spune că textul se referă în general la persoanele dominate de oportunism, spirit cameleonic, şi lipsă de conştiinţă. Cred că problema colaborării cu fostul regim comunist este specifică întregului spaţiu est-european; de exemplu, o persoană familiarizată cu ceea ce s-a întâmplat în fosta Germanie de Est ar putea să interpreteze textul piesei Why? în acest sens.”

Care sunt cele mai impotante piese de pe Black Underground pentru voi?

„Pe albumul Black Underground am încercat să ne împrospătăm sound-ul, să îl extindem. De aceea cele mai importante piese pentru noi sînt acelea care reflectă acest demers. Aici se încadrează în primul rând piese precum Why?, Black Underground, sau Nemesis, care sînt incluse şi în repertoriul live al formaţiei. Ele sînt relevante şi deoarece indică, într-un fel, direcţia muzicală pe care trupa doreşte să evolueze pe viitor.”

Cu Hammer Music cum aţi ajuns să semnaţi?

“La Hammer am ajuns la propunerea celor de la studioul Denevér din Szolnok, unde am înregistrat albumul. De asemenea, şi Göbl Gábor, basistul din MOBY DICK, ne-a sugerat această variantă. Aşa că ne-am hotărît să încercăm şi am reuşit.”

Ce distribuţie are Hammer Music în afara Ungariei?

„Din câte ştiu, Hammer Music nu are o foarte mare distribuţie în străinătate, dar are legături cu case de discuri cum ar fi Nuclear Blast sau cu reviste de rock cum ar fi Metal Hammer şi Hard Rocker din Polonia de exemplu.”

Cum s-a schimbat viaţa trupei de când aţi semnat cu ei?

„Nu pot să zic că după ce am semnat, viaţa trupei s-a schimbat foarte mult, dar pot să spun că ne-am atins un ţel mult dorit, şi anume acela de a semna cu o casă de discuri de afară. Totodată, am început să cunoaştem trupe, promotori, şi jurnalişti de afară. E un nou început pentru noi şi sîntem mulţumiţi.”

Am văzut că veţi avea un concert la Budapesta în Kék Yuk.

„Într-adevăr, avem un concert la Budapesta în această lună împreună cu prietenii noştri de la STOPYT, acesta fiind al treilea concert din Ungaria din ultimul an şi al doilea de la Kek  Yuk. Noi ne dorim să concertăm cât mai mult oriunde ni se oferă ocazia, pentru că ne simţim bine pe scenă.”

Aveţi vreo relaţie mai specială cu careva dintre trupele-colege de la Hammer Music?

„O relaţie mai veche o avem cu cei de la MOBY DICK, care ne sunt prieteni, dar şi cu cei de la STOPYT, o trupă foarte bună din Budapesta, de care am amintit mai devreme. Cu aceştia din urmă am organizat mai multe concerte reuşite atât la noi în ţară, cât şi în Ungaria.”

Nu v-aţi gândit să vă încercaţi norocul şi mai spre vest? Luând în considerare un „success-story” ca cel al lui Báthory Zoltán cu FIVE FINGER DEATH PUNCH se pare că mai sunt şanse.

„Deja începutul colaborării cu cei de la Hammer indică faptul că dorinţa noastră este de a ne apropia cât mai mult de Occident, însă hai să fim realişti, este foarte greu pentru o trupă România sau din estul Europei să ajungă să concureze cu trupe din vest, care au mai multe posibilităţi. Ca o trupă de la noi să ajungă acolo, pe lângă muncă şi seriozitate, are nevoie de mult noroc.”

Pe unde aţi ajuns cu turneul de promovare al albumului Black Underground?

“Am avut un turneu de promovare al noului album cu colegii şi prietenii noştri de la ULTIMU’ NIVEL. Turneul a cuprins oraşe din Ardeal şi din Banat, cum ar fi Cluj, Satu-Mare, Baia-Mare, Timişoara şi Arad. Anul trecut în toamnă am avut şi şansa de a cânta la Bucureşti, unde ne-am simţit foarte bine.”

Apropo concerte, anul trecut a apărut numele vostru pe careva variantă a programului festivalului Rock la Mureş, dar până la urmă nu v-am văzut acolo. Ce s-a întâmplat de fapt?

„Acel concert a avut loc la after party-ul de la festival, în clubul „Taboo” din Arad, unde am cântat în faţa unui public foarte divers, iar organizarea a fost foarte bună.”

Mie mi se pare că saltul calitativ între Marfă şi Black Underground e destul de evident. Dacă am înţeles bine acum veţi scoate totuşi o colecţie de demouri mai vechi, adică o chestie orientată mai spre trecut. De ce credeţi că acum e momentul potrivit pentru asta?

„Mulţumim pentru aprecierile faţă de noul album. Şi noi sîntem de aceeaşi părere. Atâta vreme cât există un progres, înseamnă că sîntem pe drumul cel bun. Acel proiect cu demouile noastre din ‘94 şi ‘95 l-am şi realizat deja şi se numeşte Demology. Am hotărât să facem această compilaţie datorită faptului că mulţi ne-au tot întrebat ce s-a întâmplat cu materialele noastre vechi şi ne-au spus că ar dori să le aibă în colecţie. Cei care doresc să îl achiziţioneze, ne pot contacta pe mailul nostru, sau îl vor putea cumpăra la concerte.”

Aveţi ceva material pentru un viitor album?

„Deocamdată avem doar frânturi de piese şi idei pe care ne dorim să le punem cap la cap în viitorul apropiat. Anul viitor am vrea să scoatem un EP care foarte probabil se va numi Hate şi care va conţine atât piese noi cât şi reinterpretări ale unor piese mai vechi. În ceea ce priveşte următorul album de studio, acesta va duce mai departe linia progresivă a albumului Black Underground, însă într-o formă agresivă, tipică pentru sound-ul LEGION.”

Ce concerte veţi avea în perioada următoare?

„Aşa cum am spus, următorul concert confirmat va fi la Budapesta pe 27 februarie. De asemenea, ne concentrăm pe organizarea de concerte la noi în ţară, în special în localităţi unde încă nu am cântat, de exemplu Iaşi, Constanţa, Bistriţa, ş.a.m.d.”

Dacă aţi avea posibilitatea să faceţi în 2010 un turneu internaţional cu orice trupă imaginabilă, pe cine aţi alege?

„Printre preferinţele mele se află trupa PRO-PAIN, cu care am încercat să urcăm pe scenă anul trecut la Cluj, dar din păcate nu am reuşit.”

Mulţumesc pentru inteviu!

„Şi noi vă mulţumim pentru această ocazie. De asemenea, îi salutăm pe toţi cei care susţin underground-ul.”