SAVIOURS, Accelerated Living (2009)

by Gabriel Szünder

SAVIOURS sunt o trupă din Oakland, adică s-ar putea să fie vecini cu MACHINE HEAD. Cu toate acestea, nu vor accede niciodată la statutul acestora – iată o predicţie ce se poate face cu puţine şanse de a greşi. Pe MySpace, SAVIOURS îşi definesc stilul ca metal/metal/metal şi inima noastră metalică începe să bată puţin mai repede. Adevărul e că SAVIOURS hălăduiesc prin ţinuturile aspre ale primelor două albume IRON MAIDEN, respectiv al primului METALLICA. Jemanfişismul se poate să-l fi moştenit direct de la MOTORHEAD sau de la MOTORHEAD prin METALLICA timpurie.

Muzicienii încep frecuiala chitărilor pe Acid Hand şi o ţin aşa timp de 50 de minute. Austin Barber se luptă constant cu limitele vocii micuţe ce i-a dat-o Dumnezeu – dar hai să zic că „evoluează într-un stil hardcore care dă un plus de culoare pieselor” (dă pe dracu’). Unele melodii – ca We Roam sau Livin In The Void – sunt mai NWOBHM, altele – ca FGT – sunt mai directe, să nu zic mai punk. Ultima, Eternal High, reuşeşte, prin lungimea ei nejustificată, să supraexpună lipsa de idei a trupei. Mai mult de atât ar fi greu de spus despre piese, căci pe o ureche îţi intră, pe alta ies. Albumul sună fain – hai să zic „surprinzător de bine” considerând că provine totuşi din adâncurile undergroundului american – foarte viu şi neşlefuit. Mie îmi place, ce-i drept, metalul mai mult aşa decât în varianta hiperlustruită pe care o practică unii rockeri de eră nouă ca STRATOVARIUS. Aşa că, punct pozitiv pentru asta.

SAVIOURS ar putea vieţui în anii ce urmează probabil foarte bine la marginea mişcării neo-thrash, deşi nu dau impresia că ar fi atât de hotărâţi să facă treabă ca formaţiile asociate de obicei cu acest curent. Şi mai probabil însă că SAVIOURS vor rămâne o trupă de importanţă locală, dragă inimii celor care îi pot asulta de weekend în cluburile din Oakland.