HIGHLIGHT KENOSIS, Glowing (2009)

by Gabriel Szünder

Pădurea care abia cu un ceas în urmă părea eternă, de neînvins în tăcerea ei maiestuoasă, se termină pe nesimţite, neîndrăznind parcă să încalce o graniţă invizibilă. Umbrele adânci ce ascundeau arborii străvechi într-un asfinţit permanent se mistuiră în aerul cald şi parfumat al câmpului, care se întindea acum cât vedeai cu ochii. Muzica THE GATHERING se transformă lin în HIGHLIGHT KENOSIS.

Mă rog, nu scriu eu aşa dar să reţinem ideea. Mai concret vorbind, Glowing este un album cu piese multistratificate, construite rafinat, care şi după mai multe ascultări îţi lasă impresia că poţi descoperi în ele lucruri noi. Niciodată însă că îţi bagă degetele în ochi. Spre exemplu, o piesă ca I Found Myself In You, este şi „sympho”, are şi chitări destul de serioase care o împiedică să se topească, şi refrenul sună cu toate acestea a AOR. Sau chitara jazzy ascunsă în Final Warning, sunt şanse să n-o prinzi nici pe ea la prima ascultare.

Totuşi, nu asta mi se pare cel mai important în legătură cu HIGHLIGHT KENOSIS. Albumul este cântat fără cusur la toate instrumentele, dar de muzicieni pricepuţi nu duce lipsă lumea de azi. Glowing este însă un album străbătut de valuri de lumină, de o foarte încântătoare uşurătate a fiinţei. Anti-tragic. Are ceva nu numai din gentileţea WITHIN TEMPTATION – vezi It Wasn’t Love – dar respiră nu o dată aerul de libertate absolută ce caracterizează compoziţiile COHEED AND CAMBRIA. Cu un strop de PINK FLOYD târziu. Parcă. Pe de altă parte, există aici ceva care, după mine, nu vine nici din rock nici din muzica progresivă. Poate cel mai clar în Thank You For Leaving Me se simte acest ceva căruia, în lipsă de ceva mai bun, i-aş zice pop. Şi, sincer, nu la modul peiorativ. La urma urmelor, PURE REASON REVOLUTION au declarat fără ruşine că au învăţat una-alta de la Pet Shop Boys.

Şi mai concret vorbind, îmi place vocea Oanei Maria Stoica. Se aude în ea nu numai Anneke van Giersbergen sau Sharon den Adel, dar are uneori ceva din candoarea vocii AVRILei LAVIGNE. Deşi cine ştie ce faimă are şi AVRIL printre fanii HIGHLIGHT KENOSIS. Oricum, mi se pare atât de determinantă pentru soundul trupei încât mă întreb cum ar suna melodiile fără ea. De exemplu Flying Machine cu o voce de bărbat. Cred că mult mai mult a nu metal, nu rock, nu-ceva în orice caz. Îmi place Flying Machine, de altfel, cu clip cu tot. Făcută pentru radiouri inexistente.

Am citit nu demult – într-o revistă autohtonă de specialitate, bineînţeles – opinia dureros de snoabă că în România nu există muzică ce merită ascultată. Foarte fals. În 2009 au apărut cel puţin cinci albume valoroase. Glowing este unul dintre ele.