BRAINSTORM, Memorial Roots (2009)

by Gabriel Szünder

Dacă ai vrea să explici cuiva conceptul pe care se bazează trupa BRAINSTORM nu ai avea nevoie de nopţi nedormite. Este o încercare de a transplanta power metalul american de tip VICIOUS RUMORS pe sol european. Mai precis nemţesc. Este tipul acela de metal riffuitor, fără ornamente inutile, tot numa’ fibră, dar în acelaşi timp melodios, cu refrene fredonabile. De centru-dreapta. Că muzica BRAINSTORM nu este originală, că nu are nimic ieşit din comun? Dar cine este, respectiv cine are în domeniul acesta? NEVERMORE, de exemplu. Păi da, BRAINSTORM nu au pus până acum pe masă un album la nivelul celor făcute de NEVERMORE. Unii vor aminti poate şi de KAMELOT. Şi da, BRAINSTORM sunt încă în umbra marilor înaintaşi într-o măsură mult mai mare decât trupele amintite. Totuşi, o piesă ca The Final Stages Of Decay, concepută sub patronajul IRON MAIDEN, nu devine prin aceasta mai săracă ci pune în evidenţă faptul că moştenirea trupei britanice este una preţioasă şi vie. Este o piesă frumoasă, cu un refren de largă respiraţie care te lasă visător. Cam aceleaşi lucruri s-ar putea spune despre Ahimsa, puţin mai rapidă, mai belicoasă, mai PRIEST. Andy B. Franck nu cântă, de altfel, nici ca Dickinson, nici ca Halford – nici ca Warrel Dane, că veni vorba – şi vocea sa face destul de mult pentru individualizarea trupei.

După aceleaşi criterii ca cele două melodii de mai sus ar mai putea fi judecate şi The Conjunction Of Seven Planets şi Victim. Presupun că dacă aud influenţe nemţeşti într-un album făcut de o trupă din Germania, nu este vorba doar de o prejudecată din partea mea. Are astfel şi Memorial Roots tot felul de ecouri heavy-power, heavy-speed nemţeşti. Nu cred că fac bine albumului, dar asta s-ar putea să fie o prejudecată de-a mea. În orice caz, Shiver sau Would You nu par a fi făcute pentru eternitate. Nici Hailed Down Dreams, o aproape-baladă cu un sound inevitabil optzecist dat de folosirea clapelor. Totuşi, melodii ca acestea îţi (îmi) amintesc de ce ai (am) început cândva să iubeşti (iubesc) heavy metalul. Şi vine apoi When No One Cares, care este din nou la nivelul amintitei The Final Stages Of Decay.

BRAINSTORM nu sunt deci nişte descoperitori, dar se mişcă într-o zonă nu foarte aglomerată. Sper ca atunci când se va produce schimbarea definitivă de generaţie în acest domeniu şi va deveni mai clar care dintre formaţiile actuale au reuşit să producă ceva durabil, meritul trupelor ca BRAINSTORM să nu fie trecut cu vederea.