BACKLASH, Madman’s Lullaby (Pest Records, 2009)

by Gabriel Szünder

Pe EP-ul BACKLASH se găsesc şase titluri. Două dintre ele sunt un intro şi un outro, dedicate la toţi pinguinii din lume. În cele 12 minute rămase, cvartetul se dezlănţuie pe patru piese, în manieră thrash metal. Nu din acela ultrarapid. Autentic, însă. Ai zice că BACKLASH sunt reprezentantul românesc al mişcării neo-thrash internaţionale puse pe picioare de trupe ca FUELED BY FIRE sau BONDED BY BLOOD, EVILE sau WARBRINGER. Pe BACKLASH încă nu i-aş trimite în ring cu nici una dintre formaţiile amintite, dar poate peste câţiva ani. Per total discul favorizează într-adevăr linia Bay Area. Parcă thrashul minier de extracţie germană n-a lăsat urme semnificative în muzica celor patru. Pe de altă parte, dacă ţin bine minte, pe primul album NEUROTICA se găsea o muzică nu foarte diferită. Deşi a fost cam demult.

EP-ul poate fi downloadat gratis, ceea ce mi se pare o idee bună.  La fel ca situarea piesei PLK în capul listei. Este cea mai forţoasă de pe CD şi cântarea disonantă din partea de mijloc o individualizează oarecum. They hate their teachers, don’t have any reason, că bine ziceţi! Interludiul „a cappella“ din Madman’s Lullaby însă nu mi se pare neapărat inspirat. În general calităţile vocale ale lui Erdélyi László nu mă aruncă pe spate, deşi agresivitatea va veni probabil odată cu vârsta. La chitară, pe de altă parte, dl. Erdélyi cântă cu foc. Atât solourile cât şi riffurile sunt fain făcute. Mai ales ultimele. În Drunk’n’Lash – probabil pe principiul “bagă tare Emiluţ, acuma-i momentul!” – are şi basistul Sime Emil un mic număr.

Vreau să cred că sfertul de oră pe care-l reprezintă Madman’s Lullaby este o indicaţie a unui viitor luminos şi productiv, că BACKLASH vor găsi calea spre acel „new style uniquely their own”, despre care scriu pe pagina lor MySpace. Not quite there yet.