“Viaţa noastră secretă”. Un interviu cu INDIAN FALL

by Gabriel Szünder

Dacă pentru scena metalică internaţională anul 2009 a însemnat câteva reveniri spectaculoase  – ALICE IN CHAINS, BLACK SABBATH, KISS – care au produs albume remarcabile, în România INDIAN FALL au realizat de unii singuri ambele. La opt ani după apariţia primului cd, trupa braşoveană formată în jurul anului 1997 a revenit cu al doilea album complet din cariera lor, intitulat Seasons In Equilibrium. Apariţia discului trebuia să fie urmată şi de un turneu ambiţios, dar acesta a fost întrerupt din cauza plecării vocalistului Andrei Calmuc. În aceste condiţii, un interviu cu INDIAN FALL se impunea cu urgenţă. Adrian Nagy, basistul trupei, a fost atât de amabil încât să răspundă la întrebările Cărţii de nisip.

 

Salut! În primul rând vreau să-ţi spun că Seasons In Equilibrium mi se pare ieşit din comun de bun.

„Salut şi mersi!”

Revenind puţin la trecut, spui pe pagina voastră de myspace că Pathfinder a avut ecouri în Germania, Canada şi Japonia. Crezi că se poate vorbi în momentul de faţă de o bază de fani INDIAN FALL în aceste ţări?

„Nu cred că este vorba de o bază de fani dar sunt convins că sunt foarte mulţi care ascultă cu plăcere INDIAN FALL. Feedback-ul venit pe myspace şi pe email din afară este unul pozitiv. Am avut plăcuta surpriză să găsesc Pathfinder în nordul Germaniei, să întreb vânzătorul de discuri şi să primesc acest răspuns: I don’t know from where they come from, maybe Eastern Europe, Romania or Bulgaria but i liked that album.”

Chiar dacă n-o să ajungeţi probabil până în Japonia, după terminarea acestui turneu – sau în cadrul lui – aveţi în plan şi concerte în afara ţării?

„Acest turneu a fost un experiment. Am învăţat foarte multe şi ţinta noastră pentru anul 2010 este un material nou şi un turneu în România şi în Estul Europei. În acest moment suntem în faza de reorganizare datorita plecării lui Andrei Calmuc din trupă. Cu toate acestea suntem pregătiţi să mergem mai departe. În plus, am înţeles foarte bine care sunt problemele de care se loveşte o trupă când pleacă în turneu.”

Momentan cam cât de greu e pentru o trupă aflată la nivelul vostru să pătrundă în circuitul festivalier internaţional?

„Am înţeles de ceva timp că metalul este un business şi că este foarte greu să intri în „lumea bună a metalului”. INDIAN FALL înseamnă pentru mine şi colegii mei de trupă a face muzică de calitate. Sper să reuşim să facem asta şi în continuare şi sunt convins că dacă ne vom dori cu adevărat să ajungem în circuitul internaţional vom reuşi. Totul depinde de noi.”

Faptul că aţi putut lucra cu Dan Swanö mi se pare deja un lucru mare. Îmi povesteşti, te rog, cum s-a întâmplat?

„Dan Swanö este unul din muzicienii pe care îi apreciez cel mai mult datorită proiectelor sale muzicale. Ideea de a lucra cu el mi-a venit întrucât am ajuns la concluzia că este omul potrivit pentru noi. Am vorbit şi cu Doru Atomei de la Kogaionon Magazine care m-a asigurat că merită să încerc o colaborare cu Dan Swanö. L-am contactat pe Dan Swanö, i-am trimis materialul şi acesta a fost de acord. Am avut parte de o colaborare reuşită. Dan Swanö s-a comportat ca un profesionist, ne-a trimis mai multe variante iar în final am ales varianta cea mai bună.”

În ce priveşte apariţia albumului nou, ai impresia că există în momentul de faţă în România o presă de specialitate suficient de serioasă încât să ofere un feedback obiectiv?

„Da, cred că există în România oameni care sunt capabili să ofere feedback obiectiv. Există presă de specialitate. Din nefericire muzica a ajuns însă un produs de consum. Publicitatea face diferenţa şi de cele mai multe ori albumele bune trec neobservate întrucât trebuie promovate albume ale unor trupe mari sau anumite trupe/albume pentru că trebuie. Din nefericire şi apariţia mp3-urilor contribuie decisiv la transformarea omului din ascultător de muzică în consumator. Atunci când ai în hard disk 100 de albume noi pe lună nu poţi fi un ascultător. Există însa şi ascultători şi sper că şi cei tineri să înveţe să asculte muzica.”

Nu pot decât să fiu de acord. În legătură cu Seasons, am citit într-un alt interviu cu voi că povestea din spatele albumului este una de “haos, existenţialism, tentaţii, sinucidere”. A mai existat apoi perioada în care trupa a fost pusă pe stand-by, şi cu toate acestea mi se pare atât de evidentă maturizarea artistică de la Pathfinder încoace. Care este fundalul psihologic şi spiritual al scrierii şi înregistrării noului album?

“Cred că ne-am maturizat iar Pathfinder a reprezentat începutul aventurii muzicale. Pentru mine, fiecare piesă de pe Seasons in Equilibrium înseamnă o călătorie spirituală. Povestea din spatele albumului este bazată pe “cealaltă existenţă”, “viaţa noastră secretă” în care suntem noi inşine, fără cotidian, compromisuri, probleme materiale. Cel mai important este să lăsăm ascultatorul să găsească – sau nu – ceva interesant în Seasons in Equilibrium. De cele mai multe ori, fiecare găseşte altceva în muzica pe care o ascultă.”

Nu v-au tentat niciodată textile politice sau de critică socială, ceva în genul DYING FETUS? Credeţi că nu se potrivesc muzicii sau pur şi simplu nu vă interesează?

“Este inutil să ne irosim timpul cu politica. Cred că politica romanească este o grădină zoologică neinteresantă. Prefer să mă uit pe Animal Planet sau să studiez fauna în Carpaţi cu rucsacul in spate.”

Ai avea chef să vorbeşti mai detaliat despre semnificaţia textelor de pe noul album?

“Fără să fiu nepoliticos, nu cred că are rost să povestesc piesă cu piesă. De cele mai multe ori citesc interviuri în care se vorbeşte despre un anumit album ca despre ceva fantastic, ideologic, conceptual, etc. Asculţi albumul şi realizezi că ţi-ai pierdut timpul. De aceea, să lăsăm ascultătorii să critice sau să aprecieze piesele de pe Seasons in Equilibrium”.

OK. Din punct de vedere muzical, însă, cum vezi diferenţa între cele două albume?

Seasons in Equilibrium este diferit, mai agresiv decât Pathfinder. Nu am încercat niciodată să facem ceva asemănător cu Pathfinder. Eu cred că o trupă trebuie să experimenteze şi să se reinventeze cu fiecare album.”

Când compuneţi un album o faceţi cu gândul că “acum facem ceva ce poate sta alături de albumele OPETH sau MOONSPELL” sau vă definiţi scopurile altfel?

“Încercăm să facem muzică de calitate fără nici un compromis. Îmi plac foarte mult albumele OPETH si MOONSPELL dar asta nu înseamnă nimic. Eu nu am idoli.”

Mi se pare incredibil că după opt ani aţi înregistrat albumul aproape în aceeaşi componenţă. Totuşi, la ritmul acesta de două albume în opt ani cum vezi viitorul trupei, în termen de zece ani să zicem?

“Sper să facem albume bune şi în zece ani, să avem mulţi ascultători. Nu mă interesează cantitatea ci calitatea. Oamenii se schimbă, pleacă dar nimeni nu este de neînlocuit. Sper să reuşim să facem împreună cât mai multe albume dar dacă apar schimbări sper să facem mereu alegerile corecte.”

Spre deosebire de Pathfinder, coperta noului album mi se pare mai „prozaică“. De ce aţi mers pe conceptul aceasta?

“Coperta acestui album îi aparţine Ruxandrei Popescu, o tînără artistă care are tangenţe de mult timp cu metalul. Am dorit să ieşim din tiparele copilăreşti ale copertelor metal.”

Seasons In Equilibrium a putut fi ascultat online prin streaming, gratis. Nu crezi că oferirea albumelor pur şi simplu la download gratuit – dacă nu mă înşel, TRAVKA a făcut asta la un moment dat în România – ar fi o cale de revitalizare a undergroundului muzical românesc?

„Tânărul metalist are mii de albume downloadate de pe internet. Practic nici nu are rost să mai oferi la download întrucât cine este interesat oricum are albumul in format mp3. Până la urmă mi se pare normal să poţi asculta albumul şi apoi să te decizi dacă merită sau nu să cumperi un cd. Din păcate există tot mai puţini colecţionari de cd-uri care doresc să ţină un booklet în mână sau să pună un cd audio şi să îl asculte până la capăt. Este o consecinţă a vremurilor pe care le trăim. Undergroundul românesc va deveni o scenă puternică şi un business profitabil doar în momentul în care în oraşele mari şi nu numai vor fi cluburi de acest profil care să ofere concerte/rockoteci în mod constant.”

Cum arată undergroundul metalic românesc „din interior”, ca să zic aşa?

“Undergroundul românesc are nevoie de suportul necondiţionat al ascultătorilor. Din nefericire interesul publicului pentru acest gen este scăzut datorită influenţelor culturale ale spaţiului geografic în care traim. În plus, mentalitatea românului este neschimbată. Mediul rock/metal are o imagine distorsionată: există o tipologie a rockerului în ochii societăţii şi probabil va mai dura ceva până când această imagine se va schimba. Pentru o trupă românească este nevoie de investiţii financiare serioase spre a putea să ajungă într-un anumit punct şi de cele mai multe ori entuziasmul se stinge după câţiva ani de luptă împotriva curentului.”

De când aţi început voi să cântaţi s-a schimbat şi scena muzicală internaţională. De care dintre trupele noi vă simţiţi mai apropiaţi?

„În INDIAN FALL au fost mereu dispute amicale legate de preferinţele muzicale. Suntem mereu în dispută când vine vorba de părerea asupra unor albume metal şi nu numai. Personal îmi place să ascult tot felul de trupe metal, fie că sunt black metal, death metal, metalcore sau heavy metal. Dintre trupele preferate cred că  OPETH, KATATONIA, SEPTIC FLESH şi MOONSPELL sunt cele pe care le-aş revedea live oricând cu plăcere.”

Să vorbim în final despre cea mai recentă schimbare în componenţa trupei. De ce v-aţi despărţit de Andrei Calmuc?

„Andrei a ales să întrerupă turneul în mod inopinat. Nu a fost nimic previzibil. Este decizia lui şi noi am respectat această alegere. Am ales să mergem mai departe făra el şi vreau să îi mulţumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru INDIAN FALL. Este un om talentat şi îi urez mult succes în continuare.”

Bine, dar de ce a luat această decizie în timpul turneului?

„Nu aş putea să vă răspund la această întrebare. Din păcate nu puteam să continuăm turneul. Vreau să vă spun că mai avem un singur concert din acest turneu: Vineri, 13, Braşov, club Suburban împreuna cu GRIMEGOD şi LOTUL NAŢIONAL DE HARDCORE. Vom cânta cu vocal şi va fi o surpriză pentru toţi.”

Cum arată acum viitorul INDIAN FALL?

INDIAN FALL va continua si în curând vom lansa un nou single. Anul 2010 va însemna un material nou şi un turneu în care vom demonstra că se poate face muzică şi în eterna şi fascinanta noastra ţărişoară.”

Vă doresc succes şi mulţumesc pentru interviu!

„Vă mulţumesc pentru susţinere! Stay metal!”