STEEL PANTHER, Feel The Steel (Universal, 2009)

by Gabriel Szünder

Coperta ieşit din comun de idioată a albumului STEEL PANTHER poate însemna două lucruri: trupa este din Kazahstan sau are o concepţie mai specială asupra muzicii. În cazul Panterei de Oţel este vorba de o concepţie atât de rotundă, încât nici nu prea ştii de unde să începi. Cu începutul, să zicem. Sub nume alternative ca METAL SHOP, METAL SKOOL sau DANGER KITTY, STEEL PANTHER cântă pe Sunset Strip de vreo zece ani. Feel The Steel este şi nu este albumul lor de debut. În 2003, pe când îşi ziceau METAL SHOP, au scos un disc cu solemnul titlu de Hole Patrol, care ulterior a fost reeditat şi ca METAL SKOOL. În afară de trei, toate melodiile de aici au fost reluate pe Feel The Steel. Nu şi Satan’s Intro, din păcate. Curat TENACIOUS D!

Am crezut iniţial că STEEL PANTHER e un proiect tip BoratBrüno al unor studenţi americani la antropologie. Se pare că nu, fiind, din contră, proiectul unor muzicieni „serioşi”. Vocalistul Ralph Saenz, cunoscut şi ca Michael Starr, a făcut parte la un moment dat din L.A. GUNS, iar chitaristul Russ Parrish a.k.a. Satchel a.k.a. Rikki Ratchet a cântat cu nimeni altul decât Rob Halford în FIGHT. Şi nu degeaba – a se asculta soloul din Asian Hooker. La înregistrările albumului din 2009 au participat muzicieni şi mai serioşi, ca Scott Ian, Corey Taylor (pe aceeaşi Asian Hooker) şi M. Shadows din AVENGED SEVENFOLD (pe Turn Out The Lights).

Se spune de obicei că STEEL PANTHER sunt trupă-parodie metalului american melodic din anii optzeci. Foarte adevărat, numai că asta nu înseamnă că şi muzica lor este o glumă. Membrii BEATALLICA, de exemplu, sunt muzicieni buni, dar nu vor rămâne în istorie prin melodiile pe care le-au compus. STEEL PANTHER, din contră, au nişte piese beton. Atâta tot că sună ca şi cum ar fi fost scrise în ’88. Ar fi putut fi compuse de MOTLEY CRUE, SKID ROW, BON JOVI, DOKKEN, RATT, POISON, WARRANT  – şi oricine îşi poate adăuga preferaţii la listă – dar nu sunt parodii ale unor piese concrete ale acestor formaţii. În acest sens, Eyes Of The Panther sună a SKID ROW, Fat Girl, la fel, a SKID ROW sau a RATT, Party All Day şi Hell’s On Fire a BON JOVI. Girl From Oklahoma este o baladă acustică – în sfârşit pot să spun liniştit baladă – care aminteşte, să zicem, de To Be With You de MR. BIG dar şi de multe altele. Depinde cine ce a ascultat în anii aceia. Sunt convins că şi pe albumele DANGER DANGER şi FIREHOUSE se găseşte câte o piesă asemănătoare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Stripper Girl.

Ideea genială ce stă în spatele proiectului STEEL PANTHER e că aceste „hairbands” erau oricum ridicole, dar asta nu le împiedica să fie bune. Ceea ce îi diferenţiază de BUCKCHERRY, să zicem, e că ei îmbrăţişează acest ridicol şi fac din el un stil. STEEL PANTHER sunt adevărul despre hairbands, pe care, dincolo de suprafaţa de pop-romantism la care acestea ţineau, fără îndoială din motive de imagine, îl ghicea oricum toată lumea, în afară, poate, de fetiţele din America, care credeau tot ce vedeau pe MTV. Sub alibiul ironiei, muzicienii STEEL PANTHER slobozesc asupra lumii cele mai obscene, misogine, ofensatoare, scandaloase texte din ultimele decenii. Dedicaţie pentru toată lumea de la noi care se vaită pe tema corectitudinii politice. Ai zice că au fost scrise de un EMINEM eliberat de nevroze, concentrat mai mult pe femei decât pe homosexuali. Preţ de un tandru Eminem can suck it, artistul amintit este invocat, de altfel, într-una dintre melodiile albumului.

Nu vreau să citez cele mai suculente versuri STEEL PANTHER, dar susţin că merită citite. Toate. We fucked your mom back in the 80’s. Ask her – zice sloganul myspace formaţiei şi cine n-are probleme cu asta – mă rog, în România sună mai puţin ameninţător decât în U.S.A. – o să aprecieze declaraţii de dragoste ca I wanna love you til the end of time / I wanna love you in a 69 (Stripper Girl), sau următoarea, din balada (My Cock Is) Community Property, care pătrunde mult mai profund în esenţa ideii de dragoste ca negare a propriului ego:

If you were a hooker, you’d know
I’d be happy to pay

If suddenly you were a guy
I’d be suddenly gay

La fel de mult vorbeşte Community Property şi despre agonia psihicului masculin pus în faţa lichefierii vechilor imperative autoafirmative în societatea postmodernă:

My dick’s a free spirit
And you can’t restrain it

No, you just can’t chain it down

Acelaşi tip de preocupare pentru redefinirea rolurilor distribuite bărbatului şi femeii de către societatea patriarhală se poate urmări şi în versurile You should know that sucking ain’t fucking  / Eatin ain’t cheatin din piesa al cărei titlu îl constituie ultimele trei cuvinte citate. Fat Girl (Thar She Blows), vorbeşte din contră, despre deschidere, despre respectul pentru alteritate:

Fat girl
I can’t believe your eating again
Fat girl
Where does your neck begin­?

Mai există în ziua de azi trupe foarte solide din punct de vedere muzical, care, într-un fel sau altul, se bazează pe o glumă. BRUJERIA lui Dino Cazares sau AUSTRIAN DEATH MACHINE inventată de Tim Lambesis sunt din această categorie. Nici una dintre ele nu au însă în spate o concepţie atât de complexă ca STEEL PANTHER. Pentru aşa ceva trebuie mers până la FLIGHT OF THE CONCHORDS sau, bineînţeles, SPINAL TAP. Apropo, în ce priveşte vizualul, nu trebuie ratat nici videoclipul Death To All But Metal, în care Michael Starr încearcă să-i explice Sarei Silverman diferenţa dintre „but metal” şi „butt metal”. Albumul are desigur sub 45 de minute, să încapă pe un vinil şi a ieşit la Universal, ceea ce trebuie considerat de asemenea o glumă.

Ei bine, heavy metal’s back cum spune piesa ce deschide albumul. Iată o veste bună pentru unii dintre noi. Sper ca Feel The Steel să nu fie ultimul album STEEL PANTHER. Este, în orice caz, ceea ce se numeşte clasic instant.