THE MUSHROOM STORY, Party Animals Inc. (2009)

by Gabriel Szünder

If you like your punk funky, or your funk punky… THE MUSHROOM STORY este formaţia pentru voi! Asta ca să adaptez vorba unui VJ de pe (vechiul) MTV despre RED HOT CHILI PEPPERS. MUSHROOM STORY îşi numesc muzica funkcore. Să fim serioşi. Mai avem oare nevoie de un termen care să se sfârşească în „core”? La fel de bine am putea să-i zicem şi pfunk. Şi cred că e MUSHROOM STORY imposibil să nu te gândeşti la RED HOT CHILI PEPPERS de pe vremea Blood Sugar Sex Magik. Aş fi zis şi FAITH NO MORE din epoca Real Thing dar nu se aude nimic pe Party Animals Inc.  care să sune ca riffurile supraponderale cultivate de Big Jim Martin. Iar pentru INFECTIOUS GROOVES trebuie să fii cyco ca Miko şi nu strică să ai lângă tine un Robert Trujillo. Poate există pe alocuri ecouri RAGE AGAINST THE MACHINE, dar relaţia este cam ca între Che Guevara şi faimoasele tricouri.

Să rămânem la CHILI PEPPERS. Şi nu zic asta de rău. După câte pot să-mi dau seama, să fii comparat cu CHILI PEPPERS în România valorează cât un premiu al Uniunii Compozitorilor. Adevărul e că după 89 trupele rock româneşti au trebuit să activeze aproape în vid. Nici după nu a fost chiar o explozie de trupe care să acopere întregul spectru al muzicii rock contemporane. Cei care cântă într-un stil mai bine reprezentat şi în Occident, ca indie rock sau death metal, măcar se pot consola cu conştiinţa actualităţii, ca să nu mai zic de posibilitatea de a pătrunde pe această piaţă. Trupe ca MUSHROOM STORY trebuie în mod sigur să-şi creeze publicul din nimic. Pentru asta trebuie să ai ceva cojones.

Am o cunoştinţă care susţine, cu experienţa unui concert MUSHROOM STORY în spate, că toate piesele acestora sunt la fel. Este o prostie. Asta nu înseamnă că ar exista diferenţe imense între piesele de pe Party Animals Inc. În general ele se nasc din ceva armonii funk cântate la chitara lui Laci şi sunt purtate pe urmă către cer de rhythm sectionul format din Alex / Nono. Totul sun[ foarte spontan, a jam session. Dincolo de aceasta există mici diferenţe care devin absolut evidente. Dinosaurs conţine rap, nu-i aşa, Devils Rejects Of Funk începe foarte fain cu chitara distorsionată, Smash The Radio este puţin mai pop(-punk), Funky Monkey face cu ochiul către Gwen Stefani etc. Dincolo de asta, Funky Monkey, sincer, chiar sună a CHILI PEPPERS. Esenţa MUSHROOM STORY stă, cred, în vocea totalmente impertinentă a lui Paul. Cu texte pe măsură. God Damn 80’s! God Damn 90’s! JUST SMASH the RADIO! Asta măcar sună a punk. Sincer să fiu, mi s-a făcut dor de Party Animals Inc.  în timp ce ascultam ultimul album E.M.I.L.

MUSHROOM STORY trebuie ascultat, cred, pentru feeling. Dincolo de asta, toate lumea poate avea piese favorite. Ale mele sunt Emo Rap, Funky Monkey şi Devils Rejecs Of Funk. OK, şi Dont Stop. Să adăugăm la asta simţul lor infailibil pentru oneliners lobotomizante ca You know I miss you bitch! (Emo Rap), People say Im lucky but Im like What the fuck (WTF) sau Everybody knows your middle name is MUDDA FUCKA!!! (Name). Umorul, ironia şi autoironia care fac din cărţulia cd-lui un material de valoros citit şi frumos de privit. În fine, MUSHROOM STORY sunt una din cele mai bune formaţii live de pe la noi în momentul de faţă.