Subscribe @ Zöld Pardon, Budapesta, 02.08.2009

by Gabriel Szünder

M-am dus până la Budapesta să văd cum joacă SUBSCRIBE acasă, numai pentru a mai putea adăuga câteva piese la dosar. Să procedăm sociologic, după principiul „ce ar face Sam Dunn în locul nostru?”

1.Publicul SUBSCRIBE este atât de tânăr încât m-a făcut să mă simt bătrân.

2. Publicul SUBSCRIBE este unul neobişnuit de fidel. Într-o seară de duminică s-au adunat pentru un concert aproape spontan, fără nici un apropo, fără merch, fără formaţie de deschidere, fără nimic, mai mulţi decât s-au adunat în acelaşi oraş pentru PRONG, pentru NICK CAVE, mai mulţi decât se adună la Arad pentru un întreg festival. Parţial, explicaţia stă în mod cert în faptul că la Zöld Pardon intrarea e de 300 de forinţi (o, da!), pe când la concertele amintite a fost de câteva mii.

3.Cum au devenit SUBSCRIBE un success-story, singurul de acest fel în Ungaria de la TANKCSAPDA încoace, este greu de explicat. Aceştia din urmă, deşi muzical se adapă de la MOTORHEAD şi WILDHEARTS, pot fi consideraţi totuşi un hungaricum, ceea ce SUBSCRIBE în nici un caz nu sunt. Au fost ajutaţi probabil de televiziunile şi radiorile muzicale, care în Ungaria mai au încă un segment foarte, foarte îngust care nu s-a imbecilizat complet, respectiv de presa muzicală, care, dimpotrivă, are segmente foarte respectabile. Cu toate acestea, explicaţia ţine mai degrabă de capacitatea muzicii SUBSCRIBE de a trece peste graniţele care despart diferitele tipuri de public. Printre fanii SUBSCRIBE se găsesc reprezentanţii generaţiei (post-)MTV, metalişti, punkeri, indivizi cu aspect de studenţi, care în spaţiul lor privat ascultă probabil ceea ce în America se numeşte collegerock. Apoi, sunt poate unul din cazurile fericite în care seriozitatea şi efortul investit în muzică dau rezultate vizibile. Membrii trupei spuneau, de exemplu, într-un interviu că desele lor apariţii în România şi în ţările din jur îşi au originea în descoperirea lor că formaţiile din zonă ignoră, din prejudecată, ţările vecine, limitându-se la publicul autohton sau încercând să pătrundă direct pe piaţa occidentală, lăsând astfel în afara calculului un public virgin imens.

4.La acest concert, în faţa propriului public, unde nu era nimeni de convins, au avut grijă să vină cu un ecran pe care se proiectau scurt-metraje suprarealiste, adaptate textelor melodiilor, au avut grijă să includă în program o piesă nemaiauzită de nimeni dintre cei de faţă şi au cântat cu  un keyboardist care nu ştiu cine era. În ce priveşte filmele, în timp ce cântau Oidipus Abortion Clinic, de exemplu, un trup androgin complet roşu era supus pe ecran unor intervenţii chirurgicale care aminteau de cele imaginate de David Cronenberg pentru Dead Ringers.

5.Energia atomică de care dau dovadă de obicei membrii SUBSCRIBE pe scenă este, se pare, o metodă de persuasiune prin body-language a unui public necunoscut. Aici au cântat mult mai relaxat şi s-au concentrat mai mult pe muzică. Mai ales Tilk Máté. Ceea ce nu înseamnă că nu a fost alergare pe loc şi microfonul nu a fost folosit ca buzdugan.

6.Csongor Bálint nu este chiar un George Carlin, dar este un individ spiritual.

Ce faceţi aici? Am crezut că sunteţi toţi la Balaton cu picioarele în apă

Azi o să cântăm nişte piese pe care nu le-am cântat de o mie de ani, aşa că vă rog să vă miraţi la unison

Cam asta mi le-am notat în carneţelul mental.

Piesele în cauză au fost Journey şi X-Man.

7.Muzicienii din SUBSCRIBE sunt suficient de talentaţi să te poţi bucura şi de cum cântă o piesă, nu numai de ce cântă. Improvizează mult, încearcă să scoată maximul din materialul dat. În Use Her Friendly, de exemplu, au inserat o improvizaţie jazz (nu funk), bazată pe dialogul muzical dintre basistul Anga-Kiss Miklós şi clăparul amintit mai sus. Nu degeaba ziceam data trecută de nu jazz.

8.Piesa-premieră a fost un cover după un clasic EDDA, Kölyköd voltam, de pe al doilea album, din 1982. Cred că se poate afla mult despre talentul unor muzicieni din maniera în care ştiu să adapteze o piesă străină. SUBSCRIBE au făcut cam ce a făcut TORI AMOS pe Strange Little Girls. Cine s-ar fi prins că Raining Blood de acolo a fost scris de fapt de SLAYER? Trecută prin mâinile celor de la SUBSCRIBE, cântecul hard-rock, cu soundul său şaptezecist, cu Hammond, cu tot ce trebuie, a devenit de asemenea de nerecunoscut. Au accentuat linia melodică blues, au scos în prim-plan basul şi au aruncat peste ele nişte riffuri pe care parcă puteai citi „Dino Cazares”. Au lăsat-o să se piardă într-un raggae. Chapeau!

9. Merită să vii până la Budapesta dacă vrei să auzi The Tremens în variantă completă, cu prezentarea fetei care cântă pe cd.

10. Ca să fie număr simbolic. Da, o să ajung ca faimoşii fani GRATEFUL DEAD, care îşi urmau trupa în turneele lor prin America, ca fanii care au călătorit cu JANE’S ADDICTION în primul lor turneu european, ca fanaticii care îi însoţesc mai nou pe PEARL JAM de-a lungul fiecărei staţiuni a tuneelor.