TRUE MIND, No More Silence (2008)

by Gabriel Szünder

După nume aş fi zis că TRUE MIND e o trupă de “true metal”. Nu e. Numele are, de altfel, o semnificaţie bine gândită care e explicată în tonuri romantico-new ageiste pe pagina myspace a formaţiei. TRUE MIND cântă, s-ar părea, metal simfonic. Mie din metalul simfonic mi-ar fi ajuns şi Over The Hills And Far Away de NIGHTWISH, aşa că probabil nu sunt cea mai potrivită persoană să scriu o recenzie obiectivă despre EP-ul de debut al ansamblului braşovean. Problemă, însă, nu e nici una. Nu cred că TRUE MIND cântă metal simfonic. Nu cred că metalul simfonic înseamnă pur şi simplu să dai microfonul în mâna unei fete sau să cumperi un sintetizator. Cred că implică oarece capacitate de construcţie muzicală de largă respiraţie, virtuozitate instrumentală şi vocală etc. etc. Din acest punct de vedere, nu există soprană pe lume, nu există clăpar suficient de Vangelis care să facă din TRUE MIND metal simfonic. Muzica asta la mine se numeşte deutschmetal – în cazul de faţă, complicat în mod inutil cu fel de fel de solouri instrumentale interschimbabile şi cu o voce feminină  iritantă. Cu tot respectul pentru talentele muzicale ale Anei Maria Covaci, are un stil care face ca cele mai suportabile momente din muzica TRUE MIND să fie cele în care nu cântă.

Dintre cele patru piese ale EP-uli, prima, Tainted Angel, ţi se insinuează cumva perfid în subconştient cam ca în Omul demolat de Alfred Bester. Bănuiesc că asta face din ea “hitul” materialului. Trupa probabil că este de aceeaşi părere, căci pe asta există un fel de videoclip. Piesa cea mai lipsită de direcţie mi se pare Self Anthem, deşi cel mai greu de ascultat este fără îndoială Stop Killing Them, în care Ana Maria se duelează în aaa-a-aaa-uri cu Vlad Onescu. Angel Or Sin – mă întreb dacă asta chiar se numeşte aşa sau e vorba de o greşeală de tipar – este o compoziţie mai de Doamne-ajută, cu un intro de orgă oarecum bisericesc în sunet şi cu un solo de chitară care accidental nu sună ca şi cum ar fi fost uitat acolo. Şi este cea mai scurtă piesă de pe disc.

Dacă TRUE MIND seamănă mai degrabă cu NIGHTWISH, WITHIN TEMPTATION sau – de ce nu – cu MAGICA mi se pare o întrebare inutilă. Asta ar fi încă cea mai mică problemă. Un semn destul de clar al lipsei de imaginaţie a creatorilor EP-lui mi se pare a fi faptul că două dintre patru piese conţin cuvântul “angel” în titlu. Nu s-ar fi putut un album conceptual cu Self Anthem Of An Angel şi Stop Killing Them Angels? Să nu mai spun că dacă aud vorbele I’m a tainted angel / Burning from within, cântate de femeie, mă gândesc la altceva decât vrea să spună de fapt piesa în cauză. În fine, că cd-ul sună prost nu este poate o surpriză, dar de ce trebuie să arate ca un best of de muzică simfonică vândut prin supermarketuri?