Cadaveres & Guerillas @ Taboo (Arad, 20.03.2009)

by Gabriel Szünder

În Arad, underground înseamnă că se ţin concertele într-o pivniţă. Mă rog, în două, despărţite de un perete. Cu câteva luni în urmă am putut asculta concomitent Celelalte Cuvinte şi Altar live – am stat aproape de perete. Cadaveres au aterizat aici din Ungaria, la capătul (?) unui miniturneu cu Guerillas. Pentru eveniment, cei de la Taboo au organizat o reuşită campanie de subpromovare. Singurul afiş A4 era lipit de clădirea Liceului Economic. În pivniţă să fi fost vreo 15. La coborâre, de emoţie, l-am salutat cu bună seara pe chitaristul corpolent din Guerillas. (Care, spre lauda lui, mi-a răspuns.) Apoi, timp de două ore, am încercat să ne dizolvăm entuziasmul în alcool. Am stabilit că toată lumea, indiferent de trib, ştie ce înseamnă fosom. La gheţi, unii au avut dubii.

Când, după un soundcheck truculent, Guerillas urcă în sfârşit pe scenă, simt că lucrurile încep s-o ia în direcţia bună. El Comandante arată ca un golem modelat după Billy Graziadei. Se mişcă la fel. Din trei paşi parcurge toată scena de doi metri pătraţi. Comenzar la guerra !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nimic nou, parcă ar fi Sepultura legaţi la ochi. Exact de ce avem nevoie. Aia în rusă? Bagă, tată Maia strana! Noroc cu myspaceu’!

Cadavares sunt o floare delicată crescută pe solul fertil al undergroundului maghiar. Undeva între Sepultura (iarăşi) şi Killswitch (Engage). Două albume de când au rupt firele care-i legau de Tortugas. Doi vocalişti. Doi baterişti. Look tribal. (Sepultura.) Ok, probabil că majoritatea nu-i cunosc, dar când Ádám începe să urle Ignominy, toată lumea ştie că se află la locul potrivit în momentul potrivit.

I expiate when I want to!

Right now! Ádám cântă într-adevăr incantatoriu, cu ochii în tavan. Péter, cu bandana pe cap, cu ochii în moshpit, aduce thrashul, grooveul, hardcoreul. Trimiteţi-l la CBGBs, o să iasă viu! Încearcă să introducă ordine în haosul din faţa scenei. Un mic efort de atenţie, puţină cooperare! Pesemne, copiii nu cunosc albumele, deşi ambele sunt reprezentate corect. Soul Of A New Breed, Vicious Game, Three Act: Decay, 7th Heaven etc. Până şi progresivitatea numită Nadie. Balázs reuşeşte să rezolve problema spaţiului. Cine ştie de ce, fuge în jurul scenei cu basul în gât.

Come on and let it out

Infest your mind!

Soundul zdrobitor îţi distruge timpanele dar îţi râcâie de pe creier urmele tembelismului săptămânii care a trecut. Cinşpe oameni, entuziasm total, underground curat! Ştiu că mă repet. Comandante revine pentru un Refuse/Resist frăţesc româno-maghiar. De acum înainte, va avea pentru totdeauna un loc în inimile noastre.

Ultima melodie mi-a căzut din memorie, ţin minte doar apelurile insistente ale băieţilor de a cumpăra un CD. Am făcut-o. În ziua de azi, cred că ăsta-i tributul suprem adus excelenţei muzicale.