Terminus City

the vast vacuous beauty of this crap culture we're fryin' in

Coheed And Cambria, The Color Before the Sun (300 Entertainment, 2015)

Hai să încep cu sfârşitul: The Color Before the Sun e un album impecabil. Read the rest of this entry »

Antimatter, The Judas Table (Prophecy Productions, 2015)

Ultimul LP al lui Mick Moss a fost, după câte ştiu, Under the Same Sky-ul de anul trecut, care a reprezentat debutul proiectului Sleeping Pulse. Under the Same Sky a fost un album excelent, chiar dacă era greu să-i înţelegi justificarea. Read the rest of this entry »

Monolith Moon, Leylines (2015)

În urmă cu ceva ani, sonda spaţială Mars Reconnaissance Orbiter a fotografiat, de la o distanţă de vreo 300 de kilometri, un obiect ciudat pe Marte. Blocul rectangular de piatră înfipt în solul Planetei Roşii a ajuns ulterior să fie cunoscut sub numele de „monolitul marţian” sau „monolitul de pe Marte”. Read the rest of this entry »

Goodbye to Gravity, Mantras of War (Universal Music, 2015)

Demult n-am mai scris de rău despre o formaţie românească, îmi şi lipseşte chestia, ameţeala plăcută a aroganţei gratuite, dar se pare că nici de data asta n-o să-mi iasă. Read the rest of this entry »

Ugly Kid Joe, Uglier Than They Used ta Be (Metalville / UKJ Records, 2012)

Cine s-ar fi gândit că va mai exista vreodată un nou album Ugly Kid Joe? Da că va fi bun? 1. Nimeni. 2. Persoanele cu simţ profetic. 3. Adepţii teoriei după care speranţa moare ultima. Read the rest of this entry »

Ghost, Meliora (Loma Vista Recordings, 2015)

Simpla existenţă a formaţiei suedeze Ghost poate fi privită ca o dovadă strălucitoare a faptului că imaginaţia muzicianului rock încă nu s-a epuizat. Ar fi desigur nedrept să-i acuzăm pe membrii Ghost că fac ceva „original”, dar ideea lor de a sparge monopolul black metalului asupra satanismului poate fi cu toate acestea privită ca una înviorător de deşteaptă. Read the rest of this entry »

Joe Satriani, Shockwave Supernova (Sony Music, 2015)

Joe Satriani nu a fost un guitar hero nici măcar pe vremea când termenul se folosea pentru virtuozii instrumentului și nu ca nume pentru un joc video. Read the rest of this entry »

For the Wicked, Trust Your Heart EP (2015)

În măsura în care metalcore-ul reprezintă încă actualitatea în lumea metalului – și, la o adică, o reprezintă, fie că ne place, fie că nu (mie de exemplu nu), căci nu a apărut în ultimii cincisprezece ani nici o mișcare muzicală măcar de nivel middleground care să fi fost acreditată ca trend – se poate afirma, fără teama de a greși, că For the Wicked e o trupă cum nu se poate mai actuală. Read the rest of this entry »

Barbears, Enter the Bear (2015)

Barbears e genul de formație cu care se nu întâmplă multe. Sau, dacă da, întâmplările astea nu prea lasă urme pe internet. E în orice caz greu să aduni informații relevante despre Barbears, informații care să contribuie la conturarea personalității trupei, vreau să zic. Am făcut totuși niște eforturi arheologice, din motive deontologice, cum ar veni. Datele fundamentale sunt deci următoarele: formația e din Szeged; ea a luat naștere în 2008; Enter the Bear e un album de debut; el a fost precedat de două EP-uri: Let’s See the Bears (2009) și Doombar (2012). Read the rest of this entry »

Iwrestledabearonce, Hail Mary (Artery, 2015)

Late for Nothing va rămâne în istorie ca primul LP Iwrestledabearonce pe care a cântat Courtney LaPlante, sau nu va rămâne în istorie deloc. Ultima variantă e ceva mai probabilă. Vreau să spun că LfN nu s-a remarcat prin nimic altceva decât prin faptul că Courtney a înlocuit-o pe Krysta Cameron. Propriu-zis nu s-a remarcat nici măcar prin asta, căci pe cine interesează până la urmă schimbările de componență din Iwrestledabearonce. Read the rest of this entry »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 31 other followers