Terminus City

the vast vacuous beauty of this crap culture we're fryin' in

Faith No More, Sol Invictus (Ipecac, 2015)

Când l-am văzut prima dată pe Mike Patton, rapuind cu mutra lui clueless (în posterele din epocă i se vedea încă acneea adolescentină pe față) în epicul (hahaha) videoclip care a lansat cariera fulminantă a formației Faith No More, nu m-aș fi gândit, sincer să fiu, că trupa va produce în 2015 comeback-ul anului. Or, Sol Invictus chiar asta reprezintă, comeback-ul anului, nu încape nici o îndoială. Read the rest of this entry »

Trixter, Human Era (Frontiers Records, 2015)

Trixter nu este cu siguranță prima frumoasă din pădurea adormită a glam metalului trezită la viață de sărutul fermecat al prințului numit Frontiers Records. Trixter e, dimpotrivă , un caz tipic: trupa a avut, la cumpăna deceniilor opt și nouă, două albume de succes (Trixter și Hear!), a tras câteva turnee cu greii genului (Kiss, Dokken, Warrant etc.), după care a căzut într-o comă ce a durat vreo douăzeci de ani. Scopul declarat al label-ului Frontiers pare însă a fi acela de a nu lăsa nici o formație hard rock a anilor optzeci-nouăzeci să odihnească în pace. Read the rest of this entry »

Paradise Lost, The Plague Within (Century Media, 2015)

The Plague Within este, simplu spus, albumul pe care l-am așteptat cu toții timp de vreo douăzeci de ani, este, mai precis, albumul pe care l-au așteptat (timp de vreo douăzeci de ani) toți cei cărora li se umezesc, la modul pavlovian, ochii de fiecare dată când auzul le este lovit – scuze, mângâiat, alintat, dezmierdat – de o notă rătăcită de pe Icon sau Draconian Times. Read the rest of this entry »

Tiarra, X (2015)

Nu, X nu e al zecelea album Tiarra, este doar al doilea. X este pe de altă parte un album aniversar de zece ani, chiar dacă a apărut în al unsprezecelea an de existență al formației. Asta n-are bineînțeles nici o relevanță – decalajul de câteva luni, vreau să zic – mai ales că, dacă bine am înțeles, X trebuia să iasă în 2014, când se împlineau într-adevăr zece ani de la înființarea trupei. N-ar avea de altfel importanță nici dacă LP-ul s-ar numi „Ics”, zece ani de existență tot ar fi un lucru frumos. Read the rest of this entry »

Nightwish, Endless Forms Most Beautiful (Nuclear Blast / Roadrunner, 2015)

Tuomas Holopainen a vrut cică să-și boteze la un moment dat noul album „The Greatest Show on Earth”, dar a ajuns până la urmă la concluzia că acesta ar fi un titlu prea pompos. Iată ceva ce n-aș fi crezut că e posibil. Că mintea lui Tuomas poate adică să nască o astfel de idee. Cum adică prea pompos? Păi, asta e ca și cum Chris Barnes ar renunța la un titlu pe considerentul că e prea sângeros. Read the rest of this entry »

Negative Core Project, Silence is Betrayal (2015)

Silence is Betrayal, al doilea album Negative Core Project adică, începe cu un insert din Network, celebrissimul film al lui Sidney Lumet din 1976. Este vorba bineînțeles de un fragment din „marele” discurs al personajului principal, Howard Beale. O fi filmul vechi de vreo patruzeci de ani, dar supărările lui Beale nu și-au pierdut deloc actualitatea. Read the rest of this entry »

Dirty Shirt, Dirtylicious (2015)

Hai să fim serioși, era de așteptat ca noul album Dirty Shirt să fie bun. Foarte bun chiar. De ce? Păi, pentru că acum era momentul ca trupa să rupă gura târgului și momentul nu trebuia lăsat să treacă. La cât de consecvent și-au construit băieții cariera în ultimii câțiva ani, era puțin probabil ca atenția de care a beneficiat LP-ul Freak Show să rămână necapitalizată. Read the rest of this entry »

Endless Pain, Cosa Nostra (Banksville Records, 2015)

Nu e probabil – cred, sper – necesar să specific, dar o voi face totuși: Endless Pain e titlul unui album clasic al thrash metalului european, mai precis al primului LP Kreator, apărut în 1985. Acesta este propriu-zis discul care a pus bazele thrashului în Europa. Mă rog, unul dintre ele. Când o formație își alege un astfel de nume, o face fără îndoială ca o declarație de intenții. Read the rest of this entry »

Skyforger, Senprūsija (Thunderforge, 2015)

Pe cât de insuportabil mi s-a părut ultimul album Ensiferum, pe atât de mult îmi place noul Skyforger. Și nici măcar nu e vorba de două formații foarte diferite ca stil și concepție. Mă rog, Ensiferum e o trupă mediocră, dar una reprezentativă prin mediocritatea ei. Așa-zisul lor folk-metal e de fapt heavy-power de mâna a doua, împopoțonat cu ceva elemente „folk” de o autenticitate discutabilă. Și asta e valabil și pentru Korpiklaani, Alestorm sau Cruachan. Prin contrast, Skyforger e o formație heavy metal perfect onorabilă. Read the rest of this entry »

Pantommind, Searching for Eternity (Spectastral Records, 2015)

E fain să vezi că tot mai multe formații est-europene reușesc în ultima vreme să pătrundă pe scena rock / metal internațională. Numărul lor nu e, deocamdată, mare, dar e, cu siguranță, mai mare decât zero. Șansele acestor trupe de a se remarca sunt, pe de altă parte, direct proporționale cu exotismul lor. Read the rest of this entry »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 30 other followers