Terminus City

the vast vacuous beauty of this crap culture we're fryin' in

Nightwish, Endless Forms Most Beautiful (Nuclear Blast / Roadrunner, 2015)

Tuomas Holopainen a vrut cică să-și boteze la un moment dat noul album „The Greatest Show on Earth”, dar a ajuns până la urmă la concluzia că acesta ar fi un titlu prea pompos. Iată ceva ce n-aș fi crezut că e posibil. Că mintea lui Tuomas poate adică să nască o astfel de idee. Cum adică prea pompos? Păi, asta e ca și cum Chris Barnes ar renunța la un titlu pe considerentul că e prea sângeros. Read the rest of this entry »

Negative Core Project, Silence is Betrayal (2015)

Silence is Betrayal, al doilea album Negative Core Project adică, începe cu un insert din Network, celebrissimul film al lui Sidney Lumet din 1976. Este vorba bineînțeles de un fragment din „marele” discurs al personajului principal, Howard Beale. O fi filmul vechi de vreo patruzeci de ani, dar supărările lui Beale nu și-au pierdut deloc actualitatea. Read the rest of this entry »

Dirty Shirt, Dirtylicious (2015)

Hai să fim serioși, era de așteptat ca noul album Dirty Shirt să fie bun. Foarte bun chiar. De ce? Păi, pentru că acum era momentul ca trupa să rupă gura târgului și momentul nu trebuia lăsat să treacă. La cât de consecvent și-au construit băieții cariera în ultimii câțiva ani, era puțin probabil ca atenția de care a beneficiat LP-ul Freak Show să rămână necapitalizată. Read the rest of this entry »

Endless Pain, Cosa Nostra (Banksville Records, 2015)

Nu e probabil – cred, sper – necesar să specific, dar o voi face totuși: Endless Pain e titlul unui album clasic al thrash metalului european, mai precis al primului LP Kreator, apărut în 1985. Acesta este propriu-zis discul care a pus bazele thrashului în Europa. Mă rog, unul dintre ele. Când o formație își alege un astfel de nume, o face fără îndoială ca o declarație de intenții. Read the rest of this entry »

Skyforger, Senprūsija (Thunderforge, 2015)

Pe cât de insuportabil mi s-a părut ultimul album Ensiferum, pe atât de mult îmi place noul Skyforger. Și nici măcar nu e vorba de două formații foarte diferite ca stil și concepție. Mă rog, Ensiferum e o trupă mediocră, dar una reprezentativă prin mediocritatea ei. Așa-zisul lor folk-metal e de fapt heavy-power de mâna a doua, împopoțonat cu ceva elemente „folk” de o autenticitate discutabilă. Și asta e valabil și pentru Korpiklaani, Alestorm sau Cruachan. Prin contrast, Skyforger e o formație heavy metal perfect onorabilă. Read the rest of this entry »

Pantommind, Searching for Eternity (Spectastral Records, 2015)

E fain să vezi că tot mai multe formații est-europene reușesc în ultima vreme să pătrundă pe scena rock / metal internațională. Numărul lor nu e, deocamdată, mare, dar e, cu siguranță, mai mare decât zero. Șansele acestor trupe de a se remarca sunt, pe de altă parte, direct proporționale cu exotismul lor. Read the rest of this entry »

Dwail, The Human Concern – Judgment & Fall (Klonosphere, 2014)

Dwail, trupă din Toulouse, împărtășește soarta nedreaptă a tuturor formațiilor franceze. A majorității formațiilor franceze, mai precis. Deși Dwail există de aproximativ zece ani, în afara Franței nu o cunoaște nimeni. Nu multă lume, în orice caz. Eu, de exemplu, nu o cunosc. Nu cunosc LP-ul de debut Helter Skelter și nici EP-ul din 2013, intitulat The Human Concern Part I. Ca norocul, a doua jumătate a noului album coincide cu EP-ul de acum doi ani. Read the rest of this entry »

Dynfari, Vegferð Tímans (Code 666, 2015)

Trupele metal formate din doi membri rar cântă altceva decât black. Nu e probabil imposibil, dar e în orice caz greu să găsești un duo de sympho-power sau folk metal. Dynfari nu reprezintă în acest context excepția, ci regula. Read the rest of this entry »

Steven Wilson, Hand. Cannot. Erase. (Kscope, 2015)

I-a luat lui Steven Wilson șapte ani, dar până la urmă a reușit. Să scrie un album de Roger Waters adică.

Read the rest of this entry »

Rise of Avernus, Dramatis Personae EP (Aural Music / Code666, 2015)

Avernus? Who the f**k is Avernus? Păi, dacă bine am înțeles, e un personaj din Warden’s Keep, care, la rândul lui, e un joc de Xbox sau ceva asemănător. Mă rog, Avernus mai e și numele unui crater despre care romanii credeau că reprezintă poarta de acces spre lumile infernale. Oricum ar fi – de oriunde ar proveni adică – Rise of Avernus e un nume fain pentru o trupă de heavy metal. Mult mai sănătos decât An Autumn for Crippled Children, de pildă. Read the rest of this entry »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 31 other followers