WARRIOR SOUL, Destroy The War Machine (2009)

by Gabriel Szünder

WARRIOR SOUL sunt tot o fosilă a anilor nouăzeci. Pe vremea aceea erau contrapartea americană a trupei britanice WILDHEARTS. Cele două erau asemănătoare nu numai prin stil – punk n’ roll, cum spune titlul prostuţ al unui disc TANKCSAPDA – ci, după câte se vede, şi prin nume. WARRIOR SOUL şi WILDHEARTS sunt, fără discuţie, două dintre cele mai rock n’ roll nume de formaţii din toată istoria genului. Spre deosebire de britanici, WARRIOR SOUL nu se fereau nici de fineţurile rockului alternativ. JANE’S ADDICTION, să zicem, nu REM. Da, şi WARRIOR SOUL au fost dintotdeauna o trupă politică. În 1995 s-au desfiinţat oficial şi, considerând că mai nou Kory Clarke îi ţine locul lui Eric Wagner în TROUBLE, este o adevărată minune că Destroy The War Machine a putut să apară. Dacă lucrurile continuă să evolueze în ritmul acesta poate vom apuca să vedem şi un nou album GALACTIC COWBOYS.

WARRIOR SOUL au fost dintotdeauna o trupă politică dar nici aşa de supăraţi n-au fost niciodată pe America. Dacă mai demult formulau destul aluziv-poetic, Destroy The War Machine, întocmai ca un album EXPLOITED, intră direct în miezul problemei:  Fuck The Pigs! Întrebare: care sunt şansele ca pe un astfel de disc să nu apară Bush Jr? Foarte, foarte mici. Aici îi auzim vocea chiar la piesa a doua, The Fourth Reich, soundtrack perfect pentru Chomsky. Muzical vorbind, este una dintre cele mai nuanţate, căci în general albumul este la fel de aspru şi neşlefuit ca vocea lui Kory Clarke. Ai impresia că a fost înregistrat într-o după masă. Poanta e că în anii în care WARRIOR SOUL a hibernat, trupa maghiară amintită mai sus a bătătorit cărările pe care revin acum Kory & Co. La cât de năpăstuită este însă soarta trupelor din această zonă a Europei este puţin probabil ca faptul să ajungă la urechile maestrului Clarke. În orice caz, maniera în care Motor City combină stilul MOTORHEAD cu punkul poartă, pentru cine îi cunoaşte, marca TANKCSAPDA. She’s Glaswegian, pe de altă parte, şi-ar găsi locul şi pe un album WILDHEARTS. (Să spunem măcar în paranteză că în 2009 a apărut şi un WILDHEARTS nou, intitulat Chutzpah.)

Materialul de pe Destroy The War Machine, sub un titlu diferit, a fost scos deja în 2008. Era şi acela un album oficial dar cu tiraj confidenţial. Se numea Chinese Democracy, ceea ce, sincer, este o glumă foarte bună. Cum WARRIOR SOUL nu este cel mai circulat nume în ziua de azi, mult timp nici n-am ştiut de existenţa acestui disc. Până atunci aş fi zis că The Art Of Telling Lies de VAINS OF JENNA este cel mai tare album de rock n’ roll al anului trecut. Destroy the War Machine nu are însă concurent. Materie obligatorie pentru oricine se apucă de punk.